alt

…sau scuipă-l. La partea a doua noi românii ne pricepem, mai precis la a scuipa pe ceva/cineva când nimeni nu ne vede. Pentru că suntem șoareci fără pic de curaj, fără pic de oo. Atât în viața reală, cât și (mai ales) pe internet. Ne lipsește respectul și simțul responsabilității. Și rezistăm civilizării, în loc să vrem să devenim mai buni, ne complacem în mocirla noastră din care nu lăsăm pe nimeni să iasă. Ne lamentăm (o canadiancă îmi spunea că nu a văzut atâta bickering la români ca la alt neam), dar în același timp violăm și ucidem capra vecinului, cum spuneam aici.

Cei care vor să schimbe ceva se dau repede bătuți, sau rămân la nivelul declarațiilor, căci „nimic nu se poate face”, „totul este de rahat aici”. Și totuși… Să luăm câteva exemple de lipsă de oo.

  • sunt înjurat pe blog de unul-doi interesanți sub protecția anonimatului. De ce nu aveți curajul să vă dați un link, ceva prin care lumea să vă cunoască? E chiar atât de plăcut să fii șoricel și de sub protecția anonimatului să chițăi la mine?
  • eram în Constanța cu X6-le. Îl parchez LEGAL, într-un loc din centru marcat CLAR cu semnul de parcare (nu suport să parchez undeva unde știu că deranjez pe cineva, sau că este ilegal; prefer să merg până la 1km în jur doar să știu că am parcat legal). Sorb o narghilea, mă întorc la mașină, și ce găsesc pe bara din spate? O enormă flegmă. Se vedea că cineva muncise din răsputeri la ea. Mă întreb pe cine am deranjat cu parcarea și de ce. Nu îi plăcea mașina, ce reprezintă ea, faptul că l-a deranjat estetic? De ce nu m-a așteptat la mașină pentru a deschide o discuție? Eram cu încă doi prieteni, și sunt sigur că puteam purta o discuție civilizată… Dar nu, a preferat șoarecul să stea, să muncească la o flegmă și să o depoziteze pe bara spate.
  • parchez azi pentru 1 minut mașina mea în fața unei farmacii. Perfect legal, în loc marcat cu parcare. Ce găsesc pe ușa din spate? Ați ghicit, o flegmă. Din nou, dacă te-am deranjat cu ceva, de ce nu m-ai așteptat să îmi explici nemulțumirea ta? Fiind mașina în fața farmaciei, bănui că era clar că eram înăuntru pentru a achiziționa medicamente (sau în cazul meu ceaiuri).

Frica de responsabilitate este ceva ce continuă să mă fascineze. Continuă să mă fascineze prostia umană și lipsa reciprocă de respect. Continuă să mă fascineze prostia celor care doresc să facă rău, nedându-și seama cât rău își fac lor. M-ai scuipat, te găsesc și nu e bine. M-ai înjurat pe net, aflu cine ești, și nu e bine. Toți se bazează pe faptul că „îți va fi mult prea greu să faci ceva”. Greșit, de când am prieten avocat îmi dau seama cât de ușor îmi este să fac ceva.

So bring it on, I am full of love…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment