Unul dintre lucrurile care mă distrează când lucrez la o campanie online, de CPC sau CPM este când primesc media planul. Acum, pentru neavizați, treaba se întâmplă în felul următor: regia cumpără portofoliul de la publisheri, pe care apoi îl vinde către clienți/agenții. Regiile sunt un fel de agenții de travel, care cumpără portofoliul de la hoteluri ca apoi să îl revândă către clienți. Dacă te duci direct la hotel, ieși mai scump, deoarece agenția de travel cumpără mai ieftin, și revinde mai ieftin. Marginea rămâne a lor. Cam așa și cu regiile.
Regiile sunt acei prinți pe cai albi care ajută clienții să aibă un reach maxim investind cât mai puțin. Iar agențiile de marketing au rolul să se asigure că reach-ul clientului este corect, maximizat și va obține efectul maxim.
Teoria este frumoasă. Mai nașpa este când te trezești după campanie cu CTR-uri de 0,01%, sau cu câteva sute/mii de afișări făcute „în scârbă” pe un site care știi că are câteva zeci de mii de unici să zicem. Și te întrebi ce pana mea s-a întâmplat, unde dracu s-a rupt scenariul? Well, ai greșit masiv pentru că ai procedat „a la carte”.
Sursa problemei. Sursa este banul, sau mai precis lipsa lui. Pe o piață de publicitate online ce totalizează 20-22 milioane EUR în 2010, miile de site-uri românești fac foamea, și alături de ele, „partenerii”. Spuneam aici că utilizatorii români stau pe net oriunde mai puțin pe site-urile românești. Să discutăm de exemplu topul SATI.
Hi5 este străinez, trilu este site de filme și muzică, tpu este Social Network, Softpedia este forum. Partea cu site-urile românești de content începe de la Libertatea în jos. Practic, site-urile românești au sub 2 milioane de unici pe lună. Deci se luptă pentru sub 20% din piață. Bloggerii români? Citiți cam de aproximativ 3 milioane români. Deci de sub 30% din internauții români. Ei bine, și la aceste cifre îndrăznețe, toți se declară experți în online, experți în social media, analiști, consultanți, business makers, crema online-ului românesc.
La polul opus, Yahoo.com face 7,9 milioane unici pe lună. Adică aproape 80% din piață, dacă este să ne luăm după cifrele oficiale de 10,6 milioane de utilizatori de Internet din România.
Acum, încercând să fiu logic, să zicem că cei din online-ul românesc ar dori să miște ceva pentru a-și crește audiența dincolo de cei 20%. Să zică ceva de genul „wow, străinezii ne fac groaznic la trafic, producem și noi ceva conținut”? Well, nu. Mai bine furăm (eventual furăm și o prostie să ne facem de râs). Mai precis mai bine facem ceva ce știm de secole să facem. Aș putea să dau aici sute de exemple despre cum se fură conținut din afară, de la noi (ne furăm singuri straița și așa goală), dar a scris și scrie destul Vali. Și după ce furăm articole, știri, trafic, după ce spamăm în draci motoarele de căutare, avem pretenții de business. Problema este când încerci să convingi clientul că e OK că ad-ul lui apare pe o pagină cu încă trei ad-uri, din care unul de la concurență. Head to head este perfect OK cât timp facem afișări. Ce contează că avem time-on-site de 10 secunde? V-aș mai putea scrie despre adservere, despre cum la clienți „nașpa” se fac o tonă de afișări noaptea între 1 și 3, și multe alte golăneli, dar mă opresc aici.
Rezolvarea problemei. Dacă ești client, învață singur despre online. Nu te baza pe agenție să te învețe. Îți cunoști business-ul mai bine ca oricine, și trebuie să înțelegi către cine și ce comunici. Asigură-te că agenția îți face un ad click-uibil (adică care să convingă user-ul să facă click), și cere un media plan relevant. Pe media plan concentrează-te pe site-urile care chiar au mulți unici REALI, care consumă conținut (nu de ăia care stau sub 10 secunde). Cere aceste date la agenție. Mai bine mai puține site-uri, dar cu efect. Dacă utilizatorii tăi pot fi atinși eficient printr-un singur site, nu ezita să îl folosești doar pe acela. Când lucrezi cu site-uri românești, recomandarea mea este să agreați cu fiecare un proiect special. Costă mai scump, afișarea/click-ul poate ieși mai scump, dar rezultatul este mai sigur. Plus că stabilești o relație personală cu cei care lucrează la publisher. Nu vă speriați, uitați-vă în topul SATI de mai sus că nu trebuie să lucrați cu foarte mulți.
Dacă ești publisher, știi teoria. Scrie conținut.
Technorati tags: Business si viata, marketing
Pingback: Sectorul 6 in Arad | piticu.ro blog