Moare încet, precum domnul Lăzărescu. Moare românește, balcanic, cu bocete, cu bocitoare, cu rudele care pregătesc deja parastasul și își împart mica avere fără să mai aștepte actul constatator al decesului. Moare de foame, moare de sete, moare urlând în timp ce toți stau, privesc și șușotesc bârfe așteptând Momentul.
Cum s-a ajuns aici? Totul începe de la lipsa de cultură de business a românilor. De la nevoia disperată de a avea „cel mai bun preț” (lucru UTOPIC de altfel, l-am mai discutat aici pe blog), de a da cele mai mari discount-uri, de a veni cu cele mai „bune” condiții – toate au dus la livrări de campanii penibile, jenante, care întorceau stomacul pe dos atât designer-ilor cât și copywriter-ilor experimentați. Cu școală (să nu aud de școlile românești de design și copywriting, și în NICIUN CAZ să nu aud de SNSPA).
La ora actuală agențiile lucrează cu juniori proaspăt ieșiți de pe băncile facultății (găsiți-mi voi anunțuri de angajare seniori în account directing, designing, copywriting) pe care îi plătesc jalnic, eventual cu o perioadă de probă de șase luni (denumită pompos „practică”, „stagiu” etc). Și pe care nu prea mai este cine să îl învețe meserie, cine să îl crească. Și care livrează – creativ, într-adevăr, dar fără nici cea mai mică legătură cu brief-ul.
Operele de artă ale advertising-ului românesc ies de obicei la iveală cu ocazia sărbătorilor de iarnă urmate de „videi” (Valentine’s Day) – reclamele penibile din această perioadă reușesc să dea sărbătorilor un aer de-a dreptul bacovian. Exemple? Cabral a dat pe twitter ACEASTĂ oroare cu Maria Dinulescu. Ați văzut cu toții reclama de la Profi. Orori care ne-au dat literalmente fiori pe șira spinării. Orori comentate aproape non-stop pe rețelele de socializare. Și știți ce este cel mai tare? Că agenția va veni cu un raport către clienți arătându-le „buzz-ul” (sau cum zice ZeList – „viewership-ul”, whatever that is). Ce contează că lumea face mișto, uite cum țin ei minte reclama și „implicit” brand-ul tău (de la care nu vor cumpăra căci își vor aminti de reclamă și îi va lovi voma).
Și ușor, ușor, advertising-ul moare. Cum spuneam, moare încet. A, să nu credeți că nu va rămâne ceva din hoit – așa, un fel de zombie care din când în când își va scoate capul și va mai da câte o „creație” pe piață. Va muri însă advertising-ul așa cum îl știm: cel făcut de agenții. Pentru că aud din ce în ce mai mulți directori generali care se ceartă cu marketing-ii întrebându-i la ce dracu mai au nevoie de agenție, că mizerii de astea poate să deseneze în adobele piratat și Costel, IT-istul firmei; și o face „pe moca”, fără buget pe campanie. Copywriting? Lenuța secretara, pisi, care dă niște texte de zici că scrie la Cancan! A, avem nevoie de deal-uri pe campania digitală, de un media plan de presă, de un TV? Păi e simplu: la campania digitală îl sun eu (directorul) pe pretenarul de la un site de ăla cu vizitatori din Indochina, îmi dă „clicu” la 0,1 EUR și mia dă afișări la 1 EUR, pentru reclama din presa scrisă îi sun io pă ăștia care n-or plătit salariile la angajați și le dau niște salamuri să vezi cum iau toată pagina, iar pentru TV filmează Costel cu telefonul ceva amuzant și o dăm pe Taraf direct.
Scenariu de coșmar? Fraților, SE ÎNTÂMPLĂ DEJA! Agențiile nu mai au de unde să dea discount! S-a cam ajuns la fundul sacului! Problema este că nici nu prea pot să crească prețurile, pentru că nu mai oferă calitate. Pentru că nu mai au cum să ofere calitate, pentru că nu mai au cu cine. Căci juniorii sunt într-adevăr amuzanți cu ideile lor, dar nu prea le potrivesc ei pe brief. Și uite așa, spirala continuă…
Dar cand a fost advertisingul romanesc viu? Am aplaudat cu mainile si cu picioarele atunci cand s-au potrivit bancurile ieftine pe brief. Cand nu s-au potrivit ne-am lamentat.
Rinse and repeat.
discount 90% pe conţinutul meu premium. cumpără acum!
Pai poate e mai bine sa crape. Disparitia unora e aparitia altora, ca locul oricum nu va ramane gol. Si poate o parte din aia noi vor invata din greselile “raposatilor”, ca sa fiu in ton cu reclama de la Profi
Lăsând la o parte că advertisingul așa cum îl știm moare, încet dar sigur, juniorii care vor mai mult de la ei și de la advertising sunt deseori marginalizați, considerați necopți pentru clientul X, și așa se ajunge în conjunctura în care juniorul își face doar bucățica pe care o știe și rămâne la aceleași concepte pe care le știe și le aplică mereu pentru că nu are unde să promoveze. Ori face saltul de la o agenție la alta într-un timp destul de scurt, doar pentru bani mai mulți și așa zisele posibilități de promovare sporite.
Pingback: What the fuck did I just watch | The Frowned Upon Area
Cata, acei alţii vor trebui să se străduiască mult şi bine, la preţuri derizorii, să-i convingă pe clienţi că ei au altceva. Iar clientul, scuză-mă, nu are cultura necesară pentru a alege bine. Voi cum credeţi că s-a ajuns la asta?! Nu din cedarea mereu în faţa clientului?
Probabil e similara problema in web design. Asa cum spune si gadjodillo, nu mereu ideea ta este acceptata de client. Nu spun ca as avea mereu idei geniale, dar, daca asta fac de vreo 10 ani, probabil stiu ceva si experienta mea ar trebui sa conteze. Dar, cand ai clienti care vor tricolor pe site (am avut si asa ceva), nu prea ai ce discuta. Atunci alegi sa le iei banii si sa nu pui in portofoliu gunoiul in cauza sau le spui bye-bye.
Mai punem la socoteala faptul ca ‘am un nepot care-mi poate face situl cu 10 euro’ si e clar unde stam.
Avantajul meu este ca nu sunt legata ca si clientela de Romania, drept pentru care in ultimii 3 ani aproape toate proiectele au fost cu clienti americani sau de prin alte ‘coclauri’. Oameni care inteleg ce presupune munca asta, care platesc LA TIMP, sunt politicosi si se comporta ca niste profesionisti.
Mai am si cate un client din Romania si am inceput sa-mi permit sa fiu mai ‘pretentioasa’. Daca simt ca nu e ceva OK si ‘miros’ ca-mi va face probleme, prefer sa spun ‘pas’ si sa las omul sa lucreze cu altii care accepta sa mute doar niste pixeli si sa astepte plata cu lunile.
De-profesionalizarea asta a pietei de publicitate are clar mai multe motive. Iar criza asta nu ajuta cu nimic, pentru ca, in momentul in care si incasarile unei firme sunt tot mai mici, incepe sa-ti faca mai mult cu ochii un pret derizoriu.
Probabil in vremuri mai bune, erau destule firme care sa prefere un pret mai mare, dar sa ‘stea in fata’, asta insemnand probabil si servicii de advertising serioase. Acum insa si banii conteaza, plus ca pana la urma nici audienta nu sclipeste in mod deosebit, hai sa fim seriosi. Atat timp cat o reclama cretina la detergenti sau la absorbante inca face vanzare, nu trebuie sa te obosesti atat de mult …
Pingback: Câţi vizitatori unici vreţi? Se face!
C-o fi, ca n-o fi, in mod sigur advertisingul nu moare dupa un articol pe blog in care i se trambiteaza moartea
Ca sa-i raspund primului comentator, a fost viu acum cativa ani – cand lumea din afara industriei (inclusiv eu, iata) chiar era realmente interesata de domeniu. Cand priveai din afara la constructul acesta de “agentie” vedeai mult mai mult “bling” ca acum, iar agentiile huzureau si aveau si ce baga, ca piata era virgina ca padurile.
Vad ca lumea inca mai prezinta un oarecare interes pentru domeniu, desi ma indoiesc ca interesul e real. Nu cred ca ne strangem la bere sa vorbim mai mult de 1 minut despre o anumita reclama, si atunci suntem de obicei hateri. Deci da, din punctul asta de vedere moare
Si da, sunt folosite exemple extreme (Cocor, Profi) ca sa fluturam steagul mortii. Mai interesant e insa calitatea din pluton. Ce fac big-spenderii. Cert e ca nu cunoastem datele oricum. Cine stie cat o fi vandut Catena sau Cocor 
sau cum si-au bifat obiectivele.
Zic sa-l ascultati si pe omul asta vechi in bransa, le zice bine de tot si poate intelegem de ce moare > http://theindustry.ro/cinece/2011/12/serban-alexandrescu%C2%A0preferi-sa-cumperi-de-la-un-trist-sau-de-la-un-vesel/
Uitasem sa mai las un link (tot cu Serban), sper ca n-abuzez de ele > http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-10442767-cum-schimbat-urechea-care-recepteaza-reclamele-sub-impactul-crizei-cresterii-consumului-continut-digital-serban-alexandrescu-director-creatie-headvertising-discuta-online-cititorii-hotnews-marti-ora-1.htm
@Cosmin: știi ce nu înțeleg eu? De ce nu poți spune „bună, sunt Cosmin de la Headvertising și aceasta este opinia mea”; atenție nu am zis „sunt Cosmin de la Headvertising, agenția care a creat campania Profi”, asta ar fi însemnat să fac o afirmație posibil neadevărată… asta apropo de exemple extreme.
@Tudor – sincer, nu-nteleg ce zici, dar o lasam asa
Te invit insa pe blogul Head sa cunosti mai bine agentia aia care s-a ales cu eticheta de “facatori de Profi”. Ca tot au inceput baietii sa mai posteze ce-au mai facut. De pilda http://dog-the-blog.blogspot.com/2012/02/colectia-toamna-iarna-2011-i.html
Pingback: Cum moare advertising-ul romanesc (II) | Tudor Galos's blog