Politețea ucide uneori. Nu că am fi noi românii un neam de oameni politicoși (sic!) însă politețea excesivă între prieteni prostește și creează situații dramatice. În special când vine vorba de feedback. Am să încep cu o istorisire personală.

Am 13 ani de prezentări și cam peste 800 de sesiuni livrate. Sunt invitat la diverse evenimente să prezint și ofer consultanță pentru amici în redactarea și livrarea unei prezentări, având această experiență în spate. Stilul de a livra prezentări mi-a fost cizelat de-a lungul anilor de sute poate mii de feedback-uri livrate pe cale orală sau scrisă (în feedback form-uri). La început feedback-ul negativ îl luam personal și mă ofticam când era scris ceva nasol de prezentator în feedback form și spumegam, însă am început să schimb chestii și ușor ușor au dispărut feedback-urile negative. Între timp toți prietenii îmi spuneau ce superb prezint.

Am o voce puternică ce mă ajută enorm în livrarea unei prezentări mai ales când trebuie să punctez un pilon sau un call-to-action. Știu când să folosesc o voce soft și când să ridic tonalitatea vocii pentru a sublinia ceva. Contează enorm în prezentări să ai melange-ul perfect între cuvinte, voce și poziția corpului. Ei bine, vocea asta este total inutilă la cântat. Lucru pe care l-am descoperit acum vreo șapte ani, după ani de „feedback pozitiv”.

Cântam la karaoke-uri, cântam la jocuri de karaoke pe XBOX (mi-am luat microfoane speciale să pot rock-ui), și prietenii îmi spuneau ce voce potrivită am, că mai am nevoie doar de mici ajustări, eventual să iau cursuri de canto. Nene mă simțeam vedetă! Și realitatea a lovit oarecum dur, cu un cap în muflex. Eram în Seattle la o conferință și am fost cu toții duși la muzeul Rock-ului făcut de Paul Allen, unde după ce am vizitat sute de artefacte sfinte provenind de la Jimi Hendrix, The Doors etc am fost duși într-o hală uriașă de concerte unde am fost puși să facem karaoke cu un band în spate. Deci, să vă descriu senzația: erai pe o scenă rock, cu un band heavy metal în spate, cu un lead singer să te ajute și cu vreo 100 de „fani” în față. Te simțeai așa olecuță nu Zeus, dar un Apollo sau măcar un Prometheus acolo.

Și începe melodia mea, și încep eu să rag. Cred că cuvântul potrivit era „rag”. Problema a fost că americanii nu o prea au pe asta cu politețea – dacă e să îți dea feedback îți vor da un feedback foarte deschis. Și feedback-ul să zicem a fost… umilitor. Într-un sens pozitiv: mi-a resetat opinia despre vocea mea. Pentru că nu am voce de cântat și nu voi avea niciodată – și este perfect OK! Am mai cântat la karaoke-uri de fun și a ieșit la fel de prost. Doar că ne-am râs cu toții.

Și la asta vreau să revin – în cultura noastră prietenii vor da întotdeauna feedback pozitiv. Dacă tu te vezi ca un star în fashion nu îți vor spune că ești grasă și urâtă nu te potrivești cu cerințele profilului și indiferent ce faci nu se va întâmpla nimic. Dacă tu te vezi drept un super cântăreț nu îți vor spune să nu îți dai demisia de la job să te apuci de cântat profesionist – te vor încuraja, pentru ei ești următorul Jimi Hendrix. Dacă tu te vezi drept un super coach gașca de atârnache nu vor prididi să te laude peste tot cât de bun ești, în timp ce tu te întrebi de ce naiba nu ai bani să îți plătești facturile și unde naiba sunt clienții. Feedback-ul în România nu se ia de la prieteni. Niciodată.

Feeback-ul se ia din piață, se ia de la necunoscuți, se ia de la specialiști. 360 review anonim este unul dintre cele mai bune unelte să ceri feedback și deseori înseamnă o palmă dură dată de viață. Nu există percepții greșite, există percepții ce pot fi schimbate. Trezirea la viață și la maturitate nu vine ușor de obicei, ci cu capete în gură. Iar generația curentă este mult prea protejată de părinți – nu știu câți tineri până în 30 ani stau cu părinții, pe salarii mici și nu vor să muncească mai mult, mulți se văd drept talente ignorate de manageri răi care iau doar pe pile.

Treziți-vă și cereți feedback. Nu de la prieteni.

4 Comments

  1. Marius S.,
    Ai un imperativ acolo; pui semnul exclamarii la sfarsitul primei propozitii.
    Grammar nazi te saluta !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment