Silozarea sau sfarsitul democratiei sub ochii nostri

Am mai vorbit în trecut despre silozare, adică modul în care noi ne grupăm în comunități în care ne dăm dreptate unul altuia și tindem să ignorăm complet realitatea din jurul nostru. Exemplu: alegerile din toamnă când toți ziceau că iese Monica Macovei președinte, când toți ziceau că nu va merge niciun copil la ora de religie.

Practic, în comunitățile noastre, noi ne simțim majoritari. Doar că situația nu este așa… sunt multe silozuri formate în jurul unor idei naționaliste, extremiste, în jurul unor formațiuni cripto-comuniste, iar situația nu este doar în România. Fenomenul este amplificat și de fragmentarea mediilor informaționale, practic există televiziuni dedicate acestor silozuri, acestor „triburi” care nu vor scoate niciodată capul din e-comunitățile lor decât pentru a da în cap „dușmanilor” – oricine nu este de acord cu ei. Exemplu: fanii Antenei 3 care niciodată nu se vor uita la alt post și nu vor citi alte știri decât cele livrate de publicațiile Intact și de mediile sociale afiliate Intact.

„Tribul” intelectualilor anticorupție din care fac parte alături de multe alte minți luminate este un trib minoritar. Se discută probleme intense pe Facebook: posturile lui Moise Guran, articolele de pe PressOne, de pe Republica, știrile de pe Digi 24, se dezbat probleme ale luptei anti-corupție, o susținem pe Codruța până în pânzele albe, ne entuziasmăm/ enervăm în legătură cu USB/USR etc. Suntem împotriva extremismului, suntem pro-UE. Și avem tâmpa impresie că toată țara stă și comentează sau este la curent cu problemele noastre (nu mergem până la a presupune că sunt de acord cu noi).

Recomand oricui din acest trib să iasă din București până în primul sat și să dea de băut la crâșma satului, după care să deschidă unul dintre următoarele subiecte: Iohannis, Cioloș, Uniunea Europeană, BOR. Să înțeleagă puțin despre ce este vorba.

În cadrul „tribului” nostru avem impresia că toți oamenii luptă împotriva corupției deoarece politicienii fură de la fiecare dintre noi. Ei, aș! Ia vedeți aici ce au votat majoritarii. Știind bine ce mizerii făcuseră edilii lor! În cunoștință de cauză! Chestiile astea frizează ridicolul, sunt ilogice, mă rog, pentru noi, tâmpiții din acest trib.

Vin din State. Trump este extrem, dar extrem de real. Oameni care expun stickere cu Mexicans for Trump (citiți AICI despre această inepție), oameni care sunt de acord cu orice spune Trump (inclusiv cu faptul că este OK ca Rusia să se amestece în politica internă a US). Și nu, nu sunt deloc puțini…

Europa stă sub amenințarea teroristă și sub amenințarea extremismului. Politicile deschise de imigrație pentru sirieni și pentru cei din zone de război au permis infiltrarea unui număr de fanatici gata să moară pentru prostie. Cenzura pan-europeană pe acest subiect (cenzurarea detaliilor asupra torturilor aplicate victimelor de la Bataclan, cenzura abuzurilor făcute de imigranți) au dus bineînțeles la amplificarea fenomenului extremist și la creșterea popularității partidelor extremiste. Aici am plăcerea să văd și români cum se entuziasmează – doar că Brexit-ul a arătat că populația nu s-a îndreptat împotriva islamiștilor ci tot a europenilor, adică a polonezilor și a românilor. Că ăștia nu se aruncă în aer dacă sunt enervați.

Închei cu Polonia. În Polonia actuala guvernare a reușit ce PSD-ul nu a reușit în România – bypass-area tuturor sistemelor democratice – Parlament, Curte Constituțională, Curte Supremă de Justiție – numindu-și oameni în toate aceste instituții. Și polonezii duc o politică anti-UE extrem de agresivă (practic englezii, nemții și francezii sunt de vină pentru situația economică a țării, situație creată chiar de noua guvernare).

Și ne întrebăm cum se ajunge la astfel de situații tensionate, dificile cu potențial de dezastru? Prin silozare… băgăm capul în pământ, stăm și dezbatem pe rețele sociale, ieșim în locurile în care triburile noastre ies, socializăm cu cei din triburile noastre. Și tinerii nu vor vota, pensionarii vor vota, nimeni nu se amestecă cu nimeni. Toți cu capul în pământ căutându-ne pokemon-ul real sau imaginar…

Comments

  1. George says

    Frumos sintetizat dar te consider ca te inseli cu concluzia. Am fost mereu constient ca fac parte dintr-un grup minoritar si am incercat sa-i inteleg pe majoritari. I-am inteles si tot odata am inteles ca nu e nimic de facut. A venit timpul ca majoritatea sa-si descarce frustrarile si esecurile pe minoritate pentru ca universul este guvernat de unde si frecvente, plecam de la o extrema si ajungem la alta cu frecvente diferite. Sintem la capatul lantului trofic, cine sa ne diminueze amprenta ? O facem singuri. Singura solutie reala e ca stiinta sa ne dea de lucru si nu pokemoni, ceva la fel de tare precum revolutia industriala sau internetul. Silozarea e un fenomen natural, am evoluat in directia asta din necesitate.

  2. Mahorcu says

    Stirea cu mexicanii de pe CBS are un titlu fortat.
    Daca citesti ce spun efectiv oamenii aia, nici unul nu zice ca-l aproba pe Trump.
    Argumentele lor sunt de bun simt, din registrul “Noi am imigrat legal, am asteptat, am respectat toate cerintele, acum muncim si platim impozite. Imigrantii ilegali au fentat toate regulile si nu platesc nimic. De ce sa bagi acum amnistie sa-i ierti pe tot ? Inseamna ca noi am fost mai fraieri ?”

    Can’t blame them …

  3. Velu says

    Pai o solutie ar fi cea din ultima fraza. Sa iesim mai mult la vot. Vot care are aceiasi valoare in cazul unui doctor cu 25 de ani de scoala si in cazul unui taran cu 2 clase ca trenu’. Diferenta este ca doctorul nu voteaza pentru ca pleaca in acel week-end sa se relaxeze dupa o garada de 24 de ore, iar taranul voteaza (chiar de mai multe ori) pentru ca votul reprezinta pentru el un mod de socializare cu ceilalti tarani, o ocazie sa se intalneasca cu prietenii de pahar la carciuma din sat.

Trackbacks

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *