Cum repari o tara

Wow, 3 luni, e bine. Sunt consecvent rău de tot pe acest blog.

Nu, nu am mai scris de trei luni din multiple motive – treabă, alergătură, prea mult zgomot deja pe social media, și mai multă treabă, realizări, eșecuri, întârzieri etc. Pe scurt, explicații și motive. Nu am mai scris pe blog fiindcă [poveste relevantă generatoare de „aaaawwwww”].

În aceste luni am stat de vorbă cu foarte mulți oameni. Am încercat să ies din bula în care munca la strungul corporatist de înfige și să mă văd cu oameni de toate tipurile – oameni de business, antreprenori, politicieni, tineri, bătrâni, proști, înțelepți, harnici, leneși etc. Cu oameni din cât mai multe pături sociale și comunități – și încă simt că mi-ar trebui să întâlnesc peste 20-30.000 de oameni ca să încep să înțeleg logic acest popor și această țară. Avem enorm de muncă, oameni buni.

Mesajul meu de fapt pentru generația X, pentru generația Y și generația Z este SURPRIZĂ: de noi depinde să scoatem această țară și acest popor din situația în care se află acum. De noi, doar de noi…

Începem prin a vedea cum se poate valorifica cea mai prețioasă resursă a unei țări: poporul. Ce capacitate are poporul să se miște în direcția potrivită. Situația nu este roz și ne este relevată de cifre concrete:

România are a doua cea mai mare creștere a diasporei unei țări, după Siria, stat care însă se confruntă cu un război devastator.

Din România au plecat foarte, foarte, foarte mulți specialiști. Formatori. Practic cei rămași în țară nu au avut de la cine să învețe meserie. Au învățat DIY – și rezultatul se vede în construcții, în medicină, în educație, în business, absolut peste tot.

Ne punem cu toții speranța în generațiile noi fără a lua în calcul că nu prea mai sunt specialiști să le formeze. Să vedem cum stăm pe educație. Nu voi comenta performanțele sistemului educațional românesc, ci din nou ne vom uita strict la cifre. Îl cităm pe ministrul Educației:

Noi avem cea mai mare rată a abandonului şcolar din Europa. Cea mai mare este în România, dublu faţă de media europeană. În fiecare an, dispar, cu ghilimelele de rigoare, adică nu ştim ce se întâmplă cu 20.000 – 25.000 de copii. Adică un oraş pleacă din sistemul de învăţământ, fără să ştim unde

Mă opresc aici deoarece deja înțelegeți unde bat: conform cifrelor, nu mai este cine să formeze noile generații și chiar dacă ar fi, abandonul școlar este uriaș.

Aș mai putea scrie despre sănătate și cum rolul sistemului medical din România ar fi să pună rapid pe picioare cetățenii aflați la nevoie pentru ca ei și aparținătorii lor să poată să muncească, să plătească taxe și în general să se implice în bunul mers al Patriei. Dar acolo deja nici nu mai este nevoie de cifre deoarece cu toții TRĂIM realitatea sistemului de sănătate românesc.

Nici nu mă chinui să înjur spectrul politic. Pur și simplul el oglindește 1:1 poporul român, așa cum este el la ora actuală. Lipsit de specialiști, lipsit de oameni competenți, politicieni izolați în bisericuțe și în general total apatici la realitatea înconjurătoare.

Unde este ieșirea? Și aici vine partea dificilă: dacă vrei să schimbi ceva schimbă-te tu primul. Da, tu care citești asta. Da, eu care scriu asta. Fiecare dintre noi. Vrei politicieni mai buni? Vrei doctori mai buni? Vrei specialiști? Păi schimbă-ți atitudinea din „mi se rupe” în „ce pot să ajut”. Din „treaba lor” în „mă atinge și pe mine, este și treaba mea”. Din „nu este vina mea” în „s-ar putea s-o fi dat de gard acum”. Chestiile astea de bază. Din pus poza cu #Rezist la profil în excelență personală. Mizeriei umane i se răspunde cel mai bine cu excelență personală.

Ca să repari o țară trebuie să repari un popor. Ca să repari un popor trebuie să te repari pe tine. Începând cu chestiile mici care ți-au fost inoculate poate acasă, poate la grădiniță, poate la școală, poate la facultate, poate la muncă, poate de la prieteni, iubiți, iubite etc. Te „grăbeai” și ai depășit coloana la semafor? Tai calea în trafic deoarece întârzii la muncă? Scuipi guma pe geam? Arunci chiștocul de țigară pe geam? Oprește-te… copiii tăi vor face la fel, prietenii tăi vor face la fel, prietenii copiilor tăi vor face la fel. Fiecare va face absolut la fel și de aici contextul actual…

Când mergi în Olanda de exemplu nu dai flegma pe geam deoarece vine polițistul ăla simpatic pe biclă și îți bubuie o amendă de nu știi cum te cheamă. Similar dacă ești biciclist șmecher și nu oprești la semafor. Amenda este probabil cel mai bun element de civilizare, echivalentul biciului medieval. Ai de făcut educație hardcore? Amenzi și enforcement al amenzilor.

Dar amenzile nu sunt totul… nu pot autoritățile să civilizeze un popor, mai trebuie și bătrânica să vrea să treacă strada. Fiecare dintre noi trebuie să se schimbe. Fără compromisuri. Fără „mă grăbeam”. Fără „hai că închid ochii de data asta”. Fără „nu mă interesează”. Cu toții suntem legați unul de celălalt nu doar printr-o cetățenie comună ci și prin nevoia de interacțiune – avem nevoie unii de alții să facem chestii. Avem nevoie de zugravi, de meșteri, de instalatori, de arhitecți, de oameni de business, de programatori. Avem nevoie de cei mai buni dintre cei mai buni pentru a continua a exista ca popor și ca țară.

Avem nevoie ca România pe care o iubim și pe care o cântăm atunci când nimerim prin pribegie să devină România reală, nu România imaginară.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *