Costul libertății

„Libertate, libertate” strigau „magnificii copii și adolescenți ai lui decembrie 1989” cum îi numea săracul Călin Nemeș, luptător pentru libertate. „Libertate, libertate” strigau și acum în ianuarie și în februarie 2017 sute de mii de români din București, Cluj, Timișoara, Iași, Constanța, Pitești, Ploiești, Oradea și multe alte orașe. În timp ce tinerii timișoreni își dădeau viața sub gloanțele automatelor militarilor conduși de căpitani, maiori, colonei și generali ce astăzi se lăfăie cu pensii de mii de EUR, Nicolae Ceaușescu, conducător al României dădea următorul comunicat:
„Înainte de toate, doresc sa va informez pe dumneavoastră despre o importanta hotărâre adoptata in aceasta zi de Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al partidului privind nivelul de trai al oamenilor muncii. Am hotărât in aceasta dimineața ca, începând de la 1 ianuarie, sa majoram in cursul anului viitor retribuția minima de la 2.000 la 2.200 lei. De aceasta majorare importanta vor beneficia peste 1.500.000 de oameni ai muncii.
Tot de la 1 ianuarie, vom majora alocațiile pentru copii, intre 30-50 de lei. In raport cu numărul de copii si de retribuția oamenilor muncii – ceea ce constituie un ajutor puternic, pentru circa 4.400.000 de copii ai patriei noastre.
De asemenea, se vor introduce indemnizații de naștere, de l.000 de lei, pentru toate femeile, cu începere de la primul copil, iar, in continuare, pentru femeile care nasc doi sau mai mulți copii indemnizația la naștere va fi de 2.000 de lei pentru fiecare copil – ceea ce constituie, de asemenea, un puternic stimulent, de ajutor pentru mamele, pentru femeile patriei noastre.
Am hotărât sa majoram pensiile minime de la 800 la 900 lei. Am hotărât, totodată, ca pensia de urmaș sa fie majorata cu 100 de lei. Vom creste, de asemenea, ajutorul social de la circa 500 de lei la 800 de lei. Vom asigura, in acest fel, condiții bune, corespunzătoare de munca si viată pentru toți cetățenii patriei noastre.
Aceste masuri demonstrează cu putere ca – pe măsura dezvoltării economiei – facem totul pentru a asigura ridicarea continua a nivelului de trai, material si spiritual al poporului, potrivit hotărârilor Congresului partidului.”

Sună familiar, nu este așa? Din fericire era prea târziu pentru tâmpitul desprins de realitatea cotidiană și de suferințele poporului și a sfârșit fugind din București ca mai apoi să fie capturat și executat rapid de către noii securiști ce acaparaseră puterea.

Am plătit prețul libertății cu peste o mie de morți și cu mii de răniți. Acesta a fost prețul libertății României în Decembrie 1989. Alte sute de morți au căzut în lupta pentru libertate sub regimurile neo-comuniste ale lui Ion Iliescu – morți pentru care acest călău kaghebist în sfârșit este judecat.

Au trecut aproape 30 de ani de la acele clipe cumplite și vălul uitării se așterne peste inimile noastre. Mâncăm, bem, conducem, luăm credite, cumpărăm tâmpenii de care nu avem nevoie și ne bazăm pe alții să ia hotărâri pentru noi. Mulți dintre noi au ajuns să îl regrete pe Ceaușescu. Mai precis 43% dintre noi conform unui sondaj IRES. Partidul îți oferea totul – locuință, loc de muncă, oportunități să îți cunoști perechea, să te căsătorești, să faci mulți copii, cerându-ți un singur lucru: libertatea. Era tot ce trebuia să sacrifici: să taci, să fii obedient, să nu pui întrebări și mai ales să nu crâcnești împotriva orânduirii. Toată această schemă a picat atunci când aparatul de stat nu a mai putut oferi un nivel de trai minim (atenție, MINIM) pentru populație: mâncare, haine, consumabile. Frustrările s-au acumulat și la prima scânteie totul a explodat.

Astăzi avem oameni ce regretă acel nivel de trai minim. Aveai dar nu aveai nimic. Partidul îți dădea direcția. Dacă te descurcai aveai stomacul plin și dormeai liniștit. Mai turnai la Secu și mai și primeai bonificații.
Libertatea are un cost uriaș, și nu este un cost ușor de definit. Trebuie tu ca individ și ca membru al unei colectivități să ai maturitatea să decizi TU ce este mai bun pentru tine și pentru familia ta. Trebuie ca tot timpul să iei decizii – bune sau proaste – pentru care ești responsabil. Nimeni nu îți dă direcția, ești propriul tău stăpân. Problema este că TU trebuie să faci rost de un acoperiș sub care să dormi, TU trebuie să faci rost de bani să te întreții și să îți întreții familia, TU ești responsabil. Ești liber dar ești plin de responsabilități.

Poate vă întrebați de-a lungul istoriei – și nu doar a românilor – de ce nu au fost prea multe revolte ale sclavilor sau ale iobagilor. De ce putem număra în cursul a câteva sute de ani pe degete momentele în care sclavii sau iobagii sau cei asupriți s-au răsculat cerându-și libertatea.

Deoarece MINIM necesar – mâncare, băutură, acoperiș, orar zilnic. A, bici pe spate, nobilul ce-ți siluia nevasta și fiicele, bătăi și umilințe? E ok, uite bolul cu mâncărică. A, vrei libertate? Ok, costă…

De ce am scris acest articol? Mă uit cu câtă ușurință și relaxare privim (așa cum străbunicii noștri au făcut-o acum 70 de ani) cum democrația și libertatea sunt călcate în picioare într-un număr șocant de țări. Toate sub principiul „dar dă și la oameni”. E ok, le-a tăiat netul fraierilor dar fraierii au ce mânca. E ok, i-a împușcat pe protestatari dar am stat și am privit filmulețul pe un TV 4K. Suntem relaxați.

Cineva să ne plătească și nouă prețul ăsta al libertății. A, un stăpân? Sigur bo$$, orice, mi-e și mie fomiță.

Închei (pentru a câta oară) cu acest citat tot din Călin Nemeș: „Circulați. Totuși, gândiți-vă că într-o bună zi se va încheia și viața voastră supusă stomacului. […] Și ceva îmi spune că imediat după acest ultim eveniment al vieții noastre, care este moartea, îi vom reîntâlni pe ei, pe magnificii copii și adolescenți ai lui decembrie 1989. Și, poate, ne vor întreba ce am făcut după moartea lor? Știu că eu am ce să le răspund. Dar dumneata, trecătorule?

Inainte de conferinta…

Știu, se potrivește acest subiect în contextul actual socio-politic precum declarația Olguței în Parlamentul European. Hai că am zis ceva cu lămâie și de contextul socio-politic, așa că hai să ne întoarcem la ale noastre puțin.

Zilele acestea am trebăluit prin țară pe la diverse prezentări și conferințe, unele organizate de mine și de colegii mei. Îmi dau seama că după aproape 15 ani de făcut prezentări și de organizat evenimente cam știu ce poate și ce nu poate să meargă bine. Adică simt cumva de la începutul evenimentului dacă și când se va termina cafeaua, dacă snacks-urile rezistă, dacă cocktail/lunch-ul este destul, dar sigur sigur vă pot spune dacă evenimentul va fi un fail doar uitându-mă la echipamentele folosite de către organizatori. Ori aici stăm extrem, extrem, dar extrem de prost. Drept urmare, vin cu câteva sfaturi organizatorice numai bune pentru voi, cei care vă gândiți să faceți un workshop, o prezentare, un eveniment, o cumetrie ceva.

Locația

Înainte de a alege locația evenimentului te uiți bineînțeles la buget. Dacă te uiți doar la buget vei alege însă o fosă septică reciclată în sală de conferințe. Drept urmare eu recomand să te uiți cu un ochi la buget și cu un ochi la următorul checklist:

  • transport în comun – de preferință lângă o stație de metrou (în București) sau rută principală de transport în alte orașe.
  • parcare – deoarece transportul în comun este de obicei un dezastru, oamenii vor veni cu mașinile. Dacă nu au unde parca, nu vor veni.
  • review-urile despre locație pe tripadvisor – dacă locația aleasă este un hotel cel mai sigur este să căutați review-urile negative de pe tripadvisor. Ele vă vor spune din timp problemele și vă vor ajuta să decideți cât de mult puteți risca și cum balansați riscurile. Ca să evit întrebările evidente – toate hotelurile din România au și review-uri negative, dar de obicei riscurile acelea dacă sunt cunoscute pot fi evitate! De exemplu dacă un review spune că personalul este puturos și o cafea vine în 15 minute vei ști că trebuie ca cineva să alerge chelnerii pe acolo. Dacă un review spune că la micul dejun s-a lăsat cu toxiinfecție atunci sau vii cu catering-ul tău sau renunți la locație.
  • fugi de corturi sau de construcții improvizate ca dracul de tămâie. La prima adiere mai serioasă de vânt vei înțelege „the hard way” povestea celor trei purceluși.
  • dacă locația aleasă este parte a unei instituții gestionate de statul român ai nevoie de următoarele:
    • lămâie, multă multă lămâie;
    • Xanax, doză dublă;
    • Vodcă, cu care să iei Xanax;
    • Sobor de preoți care să sfințească sala, personalul și echipamentele ca totul să funcționeze măcar la 10% din capacitate;
    • Loc în cimitir pentru momentul în care corpul tău va ceda presiunilor psihice și fizice.
  • lucrări de amenajare – verifică chiar TU dacă la locația respectivă nu se fac lucrări de amenajare sau dacă autoritățile nu repară străzile din jur. Căci nimic nu poate acoperi zgomotul de pickhammer, nici măcar urletul de disperare al prezentatorului.
  • fluxul de oameni și căile de evacuare – oamenii vor intra în sală și vor ieși din sală la pauză. Dacă 300 de oameni pot ieși doar printr-o ușă cu lățimea unui top-model înfometat vei avea o maaare problemă. Și nu vorbim aici de ISU care așa cum arată DNA-ul închide ochii când este vorba despre locația unui neam de-al cuiva, vorbim de faptul că se pot întâmpla nu doar tragedii tip Colectiv ci chestii simple gen oameni furioși ce nu pot ieși din sală, aglomerări, blocaje etc.

Sala

Locațiile de evenimente au mai multe săli ce pot fi aranjate precum dorește suflețelul tău. Vrei amfiteatru? Se face. Vrei mese? Se face. Orice se face. Pare extrem de simplu, sălile în cele mai multe cazuri arată bine. Pentru a vedea însă unde sunt „bubele” sălilor trebuie să verificăm checklist-ul de mai jos:

  • arhitectura sălii – arhitecții când concep sălile de evenimente deseori uită că trebuie să deseneze DUPĂ ce trece COMPLET efectul drogurilor. Astfel apar opere de artă cu stâlpi în mijlocul sălii care obturează 20% din vizibilitate, diverse elemente arhitecturale ce limitează drastic activitățile ce pot fi făcute în sală, fel de fel de decorațiuni sinistre ce merită premiul „Voma kitch-oasă 2017”. Serios, ce pana mea poate fi atât de dificil să ai o sală lungă și lată fără decorațiuni? Cât dracu de dificil poate fi?
  • aerisirea sălii – verificați cum funcționează temperatura și aerisirea sălii. Nu de alta dar fără aerisire după două ore aerul în sală este irespirabil.
  • mirosuri – verificați la un eveniment cum miroase sala. S-ar putea să fie prea aproape de bucătărie sau de o budă neaerisită. Și atunci pute de leșini. Prea multe săli suferă de problema aerisirii sau a mirosurilor pestilențiale. Dacă pute, nici dracu în sală nu va fi atent la prezentator.
  • prize – probabil echipamentele cu care vii – laptop-uri sau alte chestii – au nevoie de prize. Verifică unde naiba sunt prizele că te vei trezi că ajungi să tragi cabluri (și arată ca dracu) prin toată sala ca să poți să îți faci treaba. Ideal prizele sunt în podea sub o mască, ușor de accesat în multiple puncte ale sălii. Plus că dacă tragi cabluri aproape singur cineva se va împiedica și va pica și o vei da în altele.
  • echipamente – proiecție, display, sunet – topicul ce mintenaș vine. Vedeți că am lăsat acest aspect mai spre sfârșit deoarece este ultimul de care trebuie să te ocupi. Adică dacă pute sala nu faci eveniment. Dacă în sală nu se vede bine nu faci eveniment. Dacă nu ai prize nu faci eveniment. Ei bine, dacă le-ai verificat pe acestea și ești mulțumit, aruncă un ochi să vezi despre ce echipamente vorbim. Pentru că patronii hotelurilor și a locațiilor de evenimente nu investesc în cel mai important aspect: echipamentele. Proiectorul este unul pe care Charlie Chaplin își proiecta operele, sunetul este o boxă de la care Stalin își îndemna poporul să lupte împotriva fasciștilor, iar display-ul este un Elcrom (căutați și voi pe net).

Echipamente

Am păstrat o secțiune specială destinată echipamentelor din sală deoarece astea duc evenimentul către succes sau către hazna. Deci ce trebuie să verificăm?

  • proiectorul – dacă soluția de vizualizare este pe bază de proiecție trebuie să verifici în primul rând că proiectorul funcționează. Nu că funcționează cu laptop-ul tău ci că se aprinde. Este și asta un prim pas și credeți-mă, NU trebuie ignorat. Dacă funcționează, verifici dacă lampa mai are „benzină” în ea, adică dacă nu a trecut de perioada sa de viață acum trei vieți. Să nu te trezești că proiectează în culori total șterse nu de alta. Apoi, verifici CE anume poate proiecta. Ideal ar fi să proiecteze de pe VGA și HDMI fără probleme la rezoluții 1920 x 1080. La rezoluții mai joase vei putea avea surprize gen să ai butonul de Start în Windows pe o mare parte din ecran. Dacă te crezi șmecher poți proiecta wireless, dar în acest caz NU proiecta filme în 1080p sau 4K că nu îți va ieși schema neapărat bine. Proiecția wireless are și ea limitările ei.
  • LED TV sau matrice TV – dacă sala este chiar șmecheră, are așa ceva. În acest caz asigură-te că TOATE televizoarele merg (în cazul matricii) și schimbă rapid în cazul în care ieși din prezentare pentru a schimba calculatorul sau pentru a demonstra ceva.
  • sunetul – aici asigură-te că boxele nu bârâie, că nu pârâie, că nu ai zgomot de fond când bagi jack-ul în calculator. Dacă folosești o soluție de proiecție pe HDMI atunci TEORETIC (nu și practic întotdeauna) sunetul ar trebui să iasă pe HDMI și să te salveze de un chin. Similar la proiecția wireless. Însă VERIFICI nu te bazezi pe intuiție. Și da, pe jack vei avea aproape întotdeauna un zgomot de fond dacă nu folosesc oamenii amplificatoare, filtre, etc. Și nu multe săli au așa ceva.
  • microfonul (dacă ai nevoie) – are baterie? Face microfonie? Pârâie, bârâie, se aude ca Ceaușescu la CC? Verifică tot!

Echipamente de back-up

Deoarece conform teoriei lui Murphy dacă ceva s-ar putea să meargă prost atunci va merge prost recomandarea mea este ca întotdeauna să ai la dispoziție un rucsac cu câteva chestii utile:

  • proiector mic – nu este nevoie să cari după tine un urs ci un proiector mic ce te poate salva atunci când modernele echipamente din sălile de evenimente ce se află acolo de pe vremea lui Gheorghiu Dej își dau binemeritatul ultim suflu. Sunt niște proiectoare foarte faine de la Epson, Acer și BenQ ce sunt și ușoare – ia așa ceva să ai la tine dacă ceva se întâmplă.
  • boxă de muzică – sunt niște boxe wireless la brand-urile mari ce pot scula din morți un întreg județ să îl ducă la vot. Nu ai nevoie de stereo, o singură boxă poate face minuni. Am făcut roadshow-uri cu o astfel de boxă ce rupea în două tot sistemul de sunet al sălii
  • cabluri – VGA, HDMI, microHDMI – HDMI, cablu de sunet, adaptoare pentru porturile tale la porturile vechi etc. Cabluri pe scurt.

Catering

Era pe vremuri o vorbă că se cunoaște un eveniment bun după ce mâncare se dă la catering/cocktail/lunch etc. Între timp lumea a mai evoluat, au apărut mâncărurile sănătoase și lumea nu mai vine la evenimente să bage în ea ca sparta. Drept urmare catering-ul nu mai este piesa centrală a unui eveniment dar TREBUIE să urmezi un checklist ca să te asiguri că nu o dai în bară nici aici:

  • cafea de fiță – evenimentul începe cu o cafea bună. Dacă reușești să faci un barter/ să plătești un brand de cafea să vină cu niște aparate șmecherite să facă show ai în plus multe bile albe. Este o nebunie acum cu cafeaua de calitate și nimic nu face ziua mai frumoasă decât un espresso sau un cappuccino bine preparat. Și ghici ce: și brand-urile de cafea vor să aibă vizibilitate deci vor căuta să partenerieze cu evenimentele mari.
  • cafea normală – dacă nu reușești să ajungi la o înțelegere sau evenimentul este mai mic trebuie să te bazezi pe cafeaua de la locație. Verifică următoarele: că angajații nu au fiert țuică în termosurile de cafea (am pățit-o la un hotel – de fapt ce zic eu aici, la ZĂ hotel de evenimente, mazăr end fazăr of evenimente) că nici zece spălări nu scot mirosul de borhot din cafea; că respectiva cafea are un gust decent și nu de șobolan mort spălat cu dero; că este caldă (uneori și asta este o provocare).
  • coffee breaks – este bine ca pe lângă cafea la pauze să dai și un saleu/ un pișcot. Nu te gândi că trebuie să impresionezi cu prăjiturele cu cremă și alte nebunii; de fapt nu te gândi decât la patiserie sărată sau dulce USCATĂ. Cremele alea riscă să se deterioreze și nu vrei ca audiența să stea la budă în loc să stea în sală.
  • lunch/cocktail – aici se dă cel mai des în bară; și nu din cauza calității mâncării ci din cauza proastei gestionări a cozilor. Știți ce cauzează cozile? Îți zic eu: mâncarea caldă cu linguri în ea. Știți care este soluția? Drop it! Pe bune, lumea chiar nu mai vine la evenimente să se îndoape, iar pe cei care vin pentru asta nu îi vreți în audiență. Finger food, gustări elegante puse în mini-recipiente de plastic sau în păhărele de plastic de șampanie creează o imagine mult mai stilată a unui cocktail sau lunch decât o tavă dă beef stroganoff sau nu știu ce altă oroare cu sosuri. Așa scapi și de nevoia oamenilor de a se așeza pentru a barbota și încurajezi o socializare reală fără ca mesenii să fie atenți să nu li se scurgă sosul de la tocană pe haine. Nu mă credeți? O mie de oameni la Microsoft Summit au fost super-satisfăcuți de catering-ul servit în fix o oră. Fără cozi, fără stres, fără mâncare lipsă.
  • dimensiunea catering-ului – în general nu te zgârci la numărul de participanți pentru care bugetezi catering; o vorbă clasică din Maramu’ spune că „mai bine să sie decât să trabă”. Chiar dacă lumea nu vine să mănânce este super nasol să nu mai rămână nimic. Bugetezi întotdeauna un +10% față de numărul de participanți pe care îl aștepți. O altă recomandare importantă – pe la mijlocul catering-ului vezi câtă mâncare a rămas și fii pregătit să suplimentezi dacă trebuie. Întotdeauna să ai un back-up pregătit.

Cam atât pentru acum – mi-a luat ceva timp să scriu acest articol cu recomandări pentru evenimente. Dar el înglobează o experiență de 14 ani de organizat și participat la evenimente. Repet: știu întotdeauna la începutul unui eveniment dacă evenimentul o va da în bară sau nu. Cum? Aplic checklist-ul de mai sus. Recomand să salvați acest link și când mergeți la un eveniment să verificați cu acest checklist diversele probleme. Veți vedea că veți începe și voi să vedeți lucrurile pe care alții nu le văd.

Avem un guvern–si acum?

Mi se pare semi fascinant și trist cum lumea se dă cu fundul de pământ după ce a văzut lista miniștrilor propuși în guvernul Grindeanu. Da, este o listă plină de penali, analfabeți și incompetenți dovediți. Nu am să reiau exemplele, presa a dezvăluit bine trecutul și mizeriile fiecăruia. Cum spuneam pe Facebook, chestia asta arată a desen animat nu a guvern respectabil. Și da, au capacitatea să facă mult rău în condițiile în care economia României abia a început să se stabilizeze. Dar nu vreau să fac o analiză a acțiunilor viitorului guvern, avem un plan de guvernare, un plan de măsuri asupra cărora specialiștii și-au dat deja cu părerea (pe scurt, e utopic).

Vreau să agreem ca la o întâlnire următorii pași. Ce vom face de acum înainte? Am pus pe Facebook un articol extraordinar de bine scris al unui politolog și filozof celebru, Daniel Innerarity . Vă recomand să îl citiți, este esența pașilor noștri următori. Deoarece așa cum spune autorul, democrația este un proces ce nu se rezumă la „puterea celor mulți” sau „decizia majorității”. În niciun caz! Implicarea cetățenilor, alegeri libere, opiniile experților, suveranitatea națională, protecția minorităților, aplicarea legilor, autorități independente, asumarea responsabilității, deliberări, reprezentări – sunt toate componente ale unei democrații sănătoase. Într-o democrație sănătoasă trebuie să existe spațiu pentru protest și pentru rejectare a deciziilor politice. Într-o democrație cetățeanul își înțelege rolul și se implică.

În ultimul an am observat cu toții o pasivitate a cetățenilor la nivel mondial, nu doar la nivel local. Să nu uităm că atât Brexit cât și Trump s-au întâmplat pe fondul unor tendințe anti-sistem și post-adevăr/ manipulare. Cetățenii asistă mai mult la deciziile unor factori de influență pe care îi validează prin pasivitate și neimplicare.

Deci, să nu mai întârziem… Ce este de făcut?

Conștiința civică.

Ești cetățean al României și ai drepturi. Când drepturile nu îți sunt respectate, când sistemul devine unul toxic, când forțele politice nu te mai reprezintă, când frații tăi sunt batjocoriți sau chiar omorâți de către sistem, sistemul trebuie restructurat prin orice fel de mijloace. De preferință pașnice, dar când metodele pașnice și politice nu dau roade, restructurarea tot trebuie să aibă loc. Pe scurt, fii pregătit să ieși în stradă pentru a-ți apăra libertățile și convingerile.

Informarea.

Informați-vă. Avem deja parlamentari care au început să dezvăluie mizeriile ce se practică în Parlament, și cât de toxic este status quo-ul moștenit de-a lungul atâtor legislaturi toxice. Legi votate la mișto, dezbateri ce nu au loc, o bătaie de joc continuă și neconstituțională. Informați-vă, cunoașteți cine sunt actorii, cine sunt politicienii, cine sunt forțele politice. Știu că pare de bun simț ce scriu aici dar nu aveți idee câți tineri și oameni deștepți cu capul pe umeri habar nu au avut ce au votat la aceste alegeri. Să nu uităm că 87% dintre români s-au informat despre candidați exclusiv de la televiziuni. Adică au consumat ce li s-a oferit, nu s-au dus să se informeze pe net. Și aici ajungem la următorul punct…

Educarea

Creștinismul s-a împrăștiat în lumea întreagă prin intermediul misionarilor. Vreți ca ale voastre convingeri să se „viralizeze”? Doriți ca mai mulți oameni să voteze informat, să iasă în stradă, să se implice în viața publică, să aibă curajul să se ridice împotriva abuzurilor? Fiți voi exemple, și educați-i pe cei de lângă voi. Arătați-le cum funcționează internetul, cum să caute, cum să afle cine sunt politicienii (în articolul Digi24 cu lista membrilor guvernului ai un link la fiecare politician cine este și ce a făcut). Explicați-le convingerile voastre politice. Îmi amintesc că în anii ‘90 oamenii se luau la bătaie din cauza convingerilor politice. Râdeam atunci de ei. Acum ne cam este dor de acei oameni cu acele convingeri destul de solide astfel încât să se ia la cafteală – înseamnă că aveau crezuri politice solide. Acum crezul politic este „cine ne mărește pensia” și alte mizerii.

Alternativa…

…cea mai simplă este plecarea din țară cu care amenință multă lume. Este OK să pleci din țară ca să îți urmezi visul, este OK să pleci din țară pentru a-ți proteja sănătatea și familia, este ok să pleci din țară pentru un job mai bun și mai bine plătit, pentru experiențe etc. Nu este ok să pleci din țară frustrat. Să plece în pendula mea ei. Să plece ei, da! Nu noi, noi ne-am născut aici, muncim cinstit, plătim taxe, trudim de dimineață până seara, și de acum vom lupta pentru lucrurile în care credem. Ne-am tânguit și ne-am frustrat destul, hai naibii să și facem ceva. Lor le este frică de noi – și această frică o simțiți și voi nu doar eu. 30.000 de oameni în stradă au dat jos un guvern. Dacă cei 30.000 se făceau 100.000 pica și Parlamentul. Ei sunt conștienți de asta și de faptul că nu au prea multe șanse la dispoziție. Trebuie să facă lucrurile să meargă altfel populația da, se va trezi. Am dormit prea mult dar sunt sigur că ne vom trezi când lucrurile o vor lua razna.

Dupa alegeri

S-au terminat și aceste alegeri. La ora la care scriu aceste rânduri buletinele de vot se numără dar exit poll-urile dau ca și câștigător absolut partidul unic. Pe Facebook este o „revoluție” a celor ce nu înțeleg cum din nou a fost posibil ca pe fondul unei prezențe scăzute la vot din nou să câștige partidul unic. După o guvernare foarte bună a premierului Cioloș, după #colectiv, după ce DNA a dat cu buldozerul în greii partidelor post-decembriste din nou ne trezim cu fix aceeași problemă: prezență scăzută la vot, partid unic dominant. Dar să vedem puțin și cauzele acestui status quo:

1. PSD a desfășurat o campanie electorală foarte bună.

Știu că acest subtitlu dă fiori reci celor de dreapta dar așa este – PSD a desfășurat o campanie electorală extrem de bună. A lucrat cu consultanți politici, cu experți de marketing și cu agenții profesioniste. A derulat o campanie pe toate mediile de comunicare cu un mesaj constant de la care nu s-au abătut. Tagline-ul campaniei a fost foarte bun și mobilizator – „îndrăznește să crezi în România” activând în același timp naționalismul adormit din populație cât și îndemnul la acțiune – „îndrăznește”. Au muncit mult în această campanie, s-au mobilizat foarte bine toți oamenii PSD-ului și au executat ca la carte fără niciun fel de derivații. Mai mult au executat campania și pe Facebook extrem de consecvent – chiar dacă și-au luat-o sistematic în feedback-uri și mișto-uri au continuat, au fost consecvenți. Este de admirat disciplina de partid impusă de Liviu Dragnea, așa condamnat penal cum este.

2. PNL a performat odios.

Cu această afirmație cred că toată lumea este de acord, inclusiv PNL. A sosit momentul demiterii tristei conduceri a acestui partid. Rapid și urgent! Au demonstrat ce aveau de demonstrat, disciplina de partid a lipsit complet, și-au bătut joc efectiv de aceste alegeri și de speranțele electoratului de dreapta. Dacă cineva este direct responsabil de absenteismul la vot, arătați cu degetul spre conducerea PNL și spre Alina Gorghiu. Cariera politică a dânsei este cel puțin terminată, și poate că acest lucru este mai bine. PNL trebuie să treacă urgent printr-un reset intern și printr-o curățire care să aducă în frunte un om puternic și un lider capabil de tăvăleală. PNL are resursa umană să o facă și trebuie să o facă.

3. USR a performat excelent.

Cu toate că electoratul USR spera la un scor mai bun trebuie să ținem cont de faptul că vorbim de un partid înființat în acest an. În acest an! Să duci un partid de la zero la scorul actual este o performanță EXTRAORDINARĂ iar echipele USR trebuie să fie mândre de rezultatul lor. De acum depinde de ei și de performanța lor în Parlament pentru a obține un scor mult mai bun peste patru ani! Felicitări USR!

4. Tineretul este dezinteresat și este vina generației mele și a generației de dinaintea mea.

Electoratul partidelor a fost extrem de polarizat și fiecare a rămas în „grupurile” care erau aliniate ideilor lor. Practic grupurile USR/PNL nu s-au intersectat cu grupurile PSD/ALDE. Fiecare a comunicat pe rețele sociale în grupurile lor. În afara acestor grupuri bazate pe teme de discuții politice au rămas însă milioane de tineri după estimările mele. Cei care nu s-au dus la vot! O mare parte din ei nu s-au dus pentru că habar nu aveau CINE candidează (să nu vorbim de programe electorale). Dezinteres? Desigur! Este vina lor? Hmmm, nu prea când noi și cei de dinaintea noastră suntem cei care i-am crescut. Gândiți-vă simplu: cei din generația 18-25 de ani sunt cei care în 2004 când soarta României s-a schimbat aveau 6-13 ani! Schimbarea din 2011 i-a prins la vârsta de 13-20 ani moment din care tot ce au văzut pe mediile de comunicare a fost un spectacol absolut grotesc al politicii române, spectacol în care politicienii au dat cu rahat în stânga și în dreapta și au fost umpluți de rahat de către DNA. Dar din punct de vedere economic ei nu au „simțit” o schimbare în 2011 așa cum generația mea a „simțit-o” în 2004! Din perspectiva propriului lor buzunar situația a rămas absolut aceeași. A, că politicienii din PSD fură? Cei din PNL fură? TOȚI FURĂ – acesta este mesajul pesimist dat de generațiile noastre, TOȚI FURĂ! Nu mai sunt modele umane, toți politicienii fură, deci acești copii ce să înțeleagă? DE CE SĂ MEARGĂ LA VOT? De ce să le pese de politică dacă TOȚI SUNT LA FEL? Ei sunt interesați de alte lucruri CARE ÎI DIFERENȚIAZĂ. Ei vor să se afirme. Mergând la vot nu te afirmi. Și aici este marea problemă a generațiilor noastre deoarece am stat blazate și pasive când copiii aceștia au devenit miserupiști și ignoranți.

5. Situația României pe termen lung nu arată deloc bine.

Și ar fi arătat tragic indiferent de rezultatul alegerilor. Nu vorbim aici doar de contextul politic internațional, de poziția geostrategică ci de potențialul uman al României. Când vorbim de analfabetism funcțional de peste 40%, de o rată de abandon școlar uriașă – poate cea mai mare din Europa, când vorbim de faptul că majoritatea candidaților la posturi de profesori școlari abia trec de nota minimă – vorbim de cel puțin două generații pierdute! Două generații de viitori sclavi ușor de manipulat din pomeni electorale. Când vorbim de o rată de penetrare a Internetului de doar 50%, de școli ce stau să cadă, de biblioteci ce lipsesc cu totul din anumite județe vorbim de un dezastru național. ADN-ul nostru național este distrus și ca să îl reconstruim este nevoie ca MÂINE să înceapă un program agresiv de investiții în învățământ care să aibă efecte concrete peste 20 ani. Și aici este problema că se pare că cine vine la guvernare nu are nici cel mai mic interes să investească ceva în învățământ…

Evul Mediu este mai aproape decat credeti

imageIstoria omenirii ne arată că de fiecare dată când civilizația a ajuns la un pas tehnologic/ cultural/ economic important something fucked up și civilizația s-a făcut varză. La fel s-a întâmplat în antichitate cu civilizațiile elene, egiptene, romane etc. A venit o perioadă de întuneric, ură, distrugere și abuzuri inimaginabile. Suntem în mijlocul celei de-a patra revoluții industriale, cea digitală, și lucrurile nu arată deloc bine.

Așa cum Umberto Eco a spus, internetul a permis cretinului satului să devină purtătorul adevărului absolut. Legiuni de imbecili au invadat internetul scuipându-și ura și cretiniile pe noi restul care efectiv am fost îngropați în mizerie. Îngropați. Cei cu capul pe umeri au fost în stare să discearnă ce este bine de ce este rău dar proporții uriașe de oameni mai puțin inteligenți, adevărate mase de manevră pun botul zilnic la amenințări false, la incitări la ură, la acte de violență, la îndemnuri la represiune și opresiune.

Un sfert de milion de români nu știu deloc (adică DELOC) să scrie sau să citească. 40% dintre români sunt analfabeți funcționali – adică știu să scrie, știu să citească dar nu înțeleg nimic din ce citesc. 400.000 de copii români abandonează ANUAL școala rămânând analfabeți. Mase de manevră practic, sclavi ce pot fi manevrați oricând. Exact ce FSN-ul și-a dorit și a realizat prin intermediul partidelor puiate din marele cancer – PSD, PNL, PDL și ce s-a mai puiat după („vaaai, Tudor, ai pus PNL acolo, dar PNL este partid istoric” – da, plin de FSN-iști „reciclați”).

Ne mirăm că românii votează tâmpiți, infractori aflați în pușcărie, hoți, cretini, pe toți de-a valma. Cifrele vorbesc însă de la sine, este o pură știință. Însă toată această masă de cretini ignoră faptele, ignoră cifrele, ignoră știința. Iar Obama a spus-o cel mai bine:

the rejection of facts, the rejection of science is the path to decline

Ei dragii mei, exact asta se întâmplă acum în România. Trecutul este negat, istoria este negată, cifrele sunt negate, știința este ignorată ba chiar batjocorită (IPS Daniel a fost făcut Doctor Honoris Cauza al UPB, fără ca Senatul UPB să își dea vreodată acordul pe acest abuz). 300.000 de oameni se duc la Iași să sărute moaștele unei persoane decedate acum câteva sute de ani despre care nu se știe dacă este sau nu Sf Parascheva. De ce nu se știe? Fiindcă BOR refuză o analiză a moaștelor invocând un document făcut în 1641. Spunând că cine are ceva de comentat să aducă argumente; the other way around!!! Deși BOR nu a avut nicio problemă să „certifice” ca moaște osemintele Brâncovenilor folosindu-se de știință. Atunci a funcționat, la Sf Parascheva nu poate să funcționeze.

O revoluție a ipocriziei, a mediocrității, a imbecilității și a tupeului. Sub forma unor organizații „creștine” și sub ascunzișul unor inițiative „democratice” se așterne vălul întunericului peste România (și dacă ne uităm în afară ne luăm cu mâinile de cap – Rusia, Polonia, Ungaria, Austria, Franța, Anglia, US – toate sub presiunea legiunilor de imbecili). Și da, mă refer aici la organizația Coaliția pentru Familie – o organizație fundamentalist-religioasă ce propovăduiește sub ascunzișul unor inițiative frumoase ura împotriva comunității LGBT dar și împotriva celor care nu se raliază la „viziunea” organizației.

Dacă stai să îi citești site-ul vei vedea doar chestii frumoase la inițiative – TVA 5% pt produse de igienă, programe de sprijin pentru mame, sprijinirea cuplurilor infertile – doar chestii mișto pe care le-ai vrea implementate mâine căci statul nu face absolut nimic pentru familie. Absolut nimic! Și aș fi primul susținător al acestei Coaliții dacă cea mai vizibilă acțiune a sa nu ar fi fost porcăria cu schimbarea Constituției pentru a defini familia ca fiind formată dintr-un bărbat și o femeie. În primul rând tâmpenia asta ar fi redundantă căci în România nu se pot oficia căsătorii între persoane de același sex. Asta este legea, dar ei vor capital de imagine. Bineînțeles discuțiile toate s-au lansat în jurul comunității LGBT.

Și da, Coaliția pentru Familie este o organizație fundamentalist-religioasă deoarece sub mesajele frumoase au lăsat pe toți nemernicii să își verse veninul împotriva comunității LGBT. Mii de comentarii pe Facebook ce cereau pedepsirea „actelor” gay, ce cereau izolarea, ce țipau că ai lor copii nu trebuie să vadă pe stradă homosexuali sărutându-se – guess what dumbo, când copilul tău va pleca la cerșit în Italia va vedea homosexuali pupându-se și le va accepta banii zicând frumos și mieros „grazie”. Toți naziștii României s-au trezit ca fani ai coaliției având acum o justificare religioasă pentru a-și vărsa ura și prostia pe rețele sociale. Toți frustrații și obosiții patriei s-au trezit patrioți creștin-ortodocși peste noapte – deși dacă le ceri să spună UNDE anume în biblie se condamnă actele gay vor da din colț în colț (pentru comentatori – da, știu unde, nu trebuie să îmi arătați, dar EI nu știu unde).

Toți sunt „buni creștini”, adevărați „cavaleri cruciați” ce luptă ca familia română să nu fie pângărită de negura sodomiei. Ghici ce – familia română este într-un declin total iar homosexualitatea nu are nici cea mai mică legătură cu acest declin. Corporatiștii nu fac copii căci nu au timp iar managerii din companii dau rolurile mamelor intrate în concediu de maternitate altor persoane, iar când mamele se întorc le pun pe un alt rol „parcat” pentru șase luni după care le pun pe liber – ce, credeți că nu știu de aceste practici? Coaliția mândriei ce a făcut pentru aceste mame? Românii nu fac copii mulți deoarece statul nu îi ajută cu nimic. Alocația este o bătaie de joc, campaniile de vaccinări nu există pentru că… wait for it…

NU EXISTĂ VACCINURI ÎN PIAȚĂ!

Lucru confirmat și de mama eroină președintă a PNL (btw știrea nu a fost preluată de nimeni) care zici că a descoperit oul – nu doamnă, vaccinurile nu se mai găsesc în România de ceva timp. Dar vai, Olivia Steer, vai, campanie anti-vaccinare. Pe vremuri erai căutat de medici să îți facă vaccinurile, inclusiv la sate, acum nu vine nimeni și nu îi pasă absolut nimănui dacă faci sau nu copilului vaccinuri. Și dacă ești tâmp, dacă ești ne-educat, habar nu ai ce vaccinuri trebuie să faci. Fiindcă nu ți se spune!!!

Revenind la Coaliție, spuneam că sub oblăduirea ei au ieșit la suprafață toți neo-naziștii, fanaticii și extremiștii ce au început să amenințe ba pe Președinte, ba pe Primul Ministru, ba pe noi restul, așa într-un stil creștin, plin de iubire și pace! Că să se modifice ca să nu vadă ei homosexuali pe stradă! Ai zice că o astfel de Coaliție pentru Familie s-ar fi îndepărtat de aceste mesaje extremiste – ei aș, un comentariu nu am văzut din partea lor!

Dimpotrivă, aș putea să vă spun ce se va întâmpla. Coaliția va intra în politică oficial (căci deja a intrat violent) și va deveni partid. Și atunci să te ții… credeți că nu se poate întâmpla? Să ne uităm la vecinii polonezi însă, unde doar faptul că a ieșit lumea în stradă a oprit partidul de la guvernare să adopte legea care să interzică COMPLET avorturile în Polonia (la ora actuală sunt interzise avorturile ce nu au cauze medicale sau violuri). Legea având binecuvântarea bisericii catolice… Partidul lor a reușit (spre diferență de PSD) să pună mâna pe toate instituțiile statului – Curtea Constituțională, Parchet, Tribunale, Poliție, tot. Și acum fac ce vor. Credeți că suntem departe de așa ceva?

Suntem niște ignoranți… în curând se face un an de la tragedia de la Colectiv și noi murim în spitale mizere, murim pe peroane supra-aglomerate la metrou, murim cu infecții primite în spitale, toate acestea în timp ce vinovații de la Colectiv sunt în libertate. A, scuze, nici nu știm cine sunt vinovații de la Colectiv! Nu știm cine este vinovat că ne mor copiii în spitale. Nu știm cine este vinovat de „epidemia” de cancere din România (check statistics) din acest an. Dar ȘTIM SIGUR că homosexualii ne vor distruge familiile deja distruse de ignoranță, prostie, miserupism, violență și primitivism.

Dreptate, ochii plânși cer să te vadă…

În încheiere, am să vă rog să vă uitați puțin peste discursul de Crăciun, inspirațional, al Majestății Sale, Regina Angliei, din care am să citez un singur pasaj care mă face să merg înainte, înainte, înainte:

It is true that the world has had to confront moments of darkness this year, but the Gospel of John contains a verse of great hope, often read at Christmas carol services: ‘The light shines in the darkness, and the darkness has not overcome it’