Experienta US ep2: primii pasi

imageBun, deci ai ajuns în State și ai trecut de border control, de vamă și ți-ai luat bagajul. Care sunt pașii următori? Păi înainte să începi să te plimbi, să cumperi tot ce mișcă, să explorezi, să călătorești trebuie să faci câțiva pași importanți pentru a te bucura pe deplin de experiența americană.

În primul rând trebuie să ajungi unde stai – la hotel, la prieteni, prin boscheți (vezi că nu este bine să dormi prin boscheți, dimineața riști să fii luat de oamenii în uniformă). Pentru asta trebuie să îți scoți niște bani – cam 80$-100$ să ai la tine. Sunt bancomate în aeroport – atenție că funcționează puțin diferit: bagi cardul după care scoți cardul și abia apoi poți opera tranzacția. Recomandarea mea este să nu plătești transportul cu cardul – am avut colegi care s-au trezit după aceea cu achiziții de mobilă prin China. După ce ți-ai scos banii ai câteva opțiuni de transport: tren, autobuz, taxi, metrou, UBER. Recomandarea mea este să „bugetezi” un taxi deoarece după 7-10h de zbor ești cam varză și riști să ațipești pe drum sau să nu îți dai seama unde trebuie să cobori. Nu am zis nimic încă de UBER – în această fază nu recomand UBER, de obicei la aeroport nu stau decât UBER Select și poți plăti un cost destul de piperat plus că vă găsiți destul de greu (mi-a luat vreo 20 de minute să mă găsesc cu șoferul de UBER). Revenind acum la taxi – te pui la o coadă lungă la taxiuri și aștepți. De obicei taxiurile de aeroport au un flat fee către oraș, de obicei nu depășește 30-40$.

Și ajungi acolo unde urmează să stai. Important: nu te culca imediat. Știu că somnul este extrem de important. Dar dacă vrei să nu zaci ca o legumă zilele următoare trebuie să te recuperezi dar să și dormi „inteligent”. Pentru a „învinge” diferența de fus orar eu am învățat că nu trebuie să te culci mai devreme de ora 9PM-10PM. Orice ar fi nu dorm, nu ațipesc, nu „fur” câteva minute de somn. Dacă faci asta te vei trezi „fresh” pe la 4AM când toată lumea doarme și vei cădea pe la 6-7PM. Nu, te lupți cu somnul până măcar la 9PM.

Prima cină/masă: vezi ce mănânci. În State mâncarea este puțin diferită. Zic „puțin” deoarece există restaurante cu mâncare de super-calitate unde însă trebuie să faci rezervare – vom vorbi despre ce mănânci în State într-un episod următor – dar și restaurante cu mâncare junk. Americanii s-au schimbat mult de cum îi știm în șabloane – grași și leneși – și au devenit obsedați de sport, sală și mâncare sănătoasă. Încercați deci ca prima masă să fie ceva cu salată, legume, carne slabă fără deserturi. Ceva care să vă pună pe picioare. Și tot timpul verificați numărul de calorii – apropo de asta, la un mic dejun îmi luasem un croissant cald cu carne de porc, cașcaval topit și ou. Avea un gust deosebit. Deosebit de bun pentru cele 1.000 kcal pe care mi le-a vârât direct în inimă.

Culcați-vă deci pe la 9-10PM. Prima voastră zi în State este pe cale să înceapă – ziua sosirii nu o putem numi o primă zi deoarece până te culci ești cam varză și nu percepi prea multe. Dar despre asta vorbim în episoadele următoare.

Experienta US ep1: cum ajungi acolo

imageVăd în continuare mulți români care fac greșeli atunci când vor să ajungă în State să viziteze sau să facă cumpărături. Această serie de articole este dedicată celor care vor să scoată totul dintr-o vizită în State – distracție, cumpărături, turism, condus etc. Dar… ca să savurezi toate acestea în primul rând trebuie să ajungi acolo.

Nu am să scriu aici ce trebuie să faci procedural pentru a obține viza, acest lucru este detaliat cu tot cu câteva recomandări AICI. Ceea ce vă pot eu însă spune sunt câteva sfaturi de bun simț:

  • citește cu atenție, recitește, apoi citește din nou. Fii atenți la fiecare detaliu din cererea de viză. Este păcat să fii rejectat la viză din cauza unor greșeli.
  • fii onest, cinstit și deschis. În special la interviul de viză, acesta este secretul. Răspunde clar și onest. Știu că pare ceva uzual să răspunzi clar și onest dar nu aveți idee câți români o dau în bălării la o întrebare simplă.
  • la interviu trebuie să demonstrezi de ce vrei să te întorci în România, ce te ține aici. Poate fii un job cool, un business bun, o familie iubitoare. Trebuie să fii factual nu emoțional („I love my little country like a flower loves the touch of a water drop early in the morning” – NU). Să ai pregătite câteva documente (copii, nu originale) ce dovedesc dorința de a rămâne în țară – copie după certificat de căsătorie/ naștere copii, copie după adeverință de salariu, extras de cont personal, extras de cont al business-ului etc.
  • poți avea norocul să ai interviu cu un ofițer OK sau cu un ofițer mai dur/ dură. Nu fi bădăran, nu încerca să fii șmecher, nu încerca să „îl faci” / „o faci”. Nu ține la americani cu șmecheria.
  • încearcă să nu scoți din tine mizerii rasiale gen „dar de ce le dați la toți africanii viză și pe noi ne chinuiți aici?”. În cel mai bun caz vei reuși să obții un ban permanent în US. Orice cetățean dintr-o țară care nu are Visa Waiver trebuie să treacă prin ce treci tu.
  • interviul de viză nu diferă cu nimic de un interviu de job. Mai mult, s-ar putea să vezi cum arată un interviu de job profesionist. Fii respectuos, fii precis, răspunde onest și cel mai probabil totul va fi bine.

Odată obținută viza trebuie să te ocupi și de detaliile de călătorie (pe vremuri trebuia deja să ai flight plan-ul la interviul de viză, acum nu cred că mai trebuie). Recomandarea supremă: încearcă să NU schimbi avionul în State, încearcă să ajungi la destinație direct din Europa. Serviciile aeroportuare în State nu sunt printre cele mai bune din lume, și este extrem de obositor să schimbi un avion în State. Dar dacă totuși nu ai cum să ajungi direct din Europa la destinația finală din State, încearcă să găsești un zbor la minim patru ore distanță de zborul cu care ai ajuns în State. Va trebui să treci prin câteva chinuri – coada la immigration, coada la preluarea bagajelor de cală (nu sunt automat rerutate pe zborul intern din State) coada la vamă, coada la re-check-in. Pe JFK în NY am stat odată patru ore – aveam zborul la 5h distanță deci l-am prins la boarding. Alte sfaturi utile:

  • pe avionul spre State trebuie să completezi formularul de vamă – de fapt un formular al Ministerului Agriculturii prin care declari că nu aduci în State ceva alimente din Europa. Apropo, nu ai voie să duci în State pălincă, salam, șuncă, brânză etc. Nu ai voie și dacă ești prins cu ele nu este deloc OK. Tot în formular completezi și unde vei locui în State pe perioada șederii.
  • cu două ore înainte de aterizare încearcă să te trezești, să îți trezești toate simțurile: vei avea nevoie de ele la intrarea în US.
  • odată aterizat va trebui să te așezi la coadă la control pașapoarte. Nu ai voie cu telefonul mobil! Drept urmare dă și tu un sms în țară că ai ajuns și închide-l.
  • la control pașapoarte asigură-te că ai în mână următoarele: pașaport, pașaport cu viză (dacă viza este pe un pașaport mai vechi), formular Min Agriculturii și alte documente ce dovedesc faptul că nu plănuiești să rămâi în State (utile mai ales dacă ajungi pentru prima oară în State).
  • dacă sunteți o familie nu este nevoie de interviuri separate, se face un singur interviu/ procedură per familie. În cadrul „interviului” răspunzi onest, cinstit, calm la toate întrebările.
  • de ce am zis chestia cu simțurile: după un zbor de 7h, 10h, 12h ești cam varză și este ușor să devii irascibil. Nu vrei să fii irascibil acolo. Și ofițerii sunt extrem de înțelegători dar până la un punct. Coada la control pașapoarte poate fi uriașă (2-3h) sau foarte scurtă (10 min).
  • s-ar putea să fii selectat pentru un interviu amănunțit din motive de securitate. Important: nimeni nu are nimic personal cu tine! Nu te panica, nu te enerva, răspunde onest și cinstit. Interviul poate dura mai mult, întrebările se pot repeta (o procedură normală), dar totul va fi bine. Dacă nu ești terorist ești ok; dacă ești terorist vei fi prins. Dacă ai ceva de ascuns vei fi prins. Sunt foarte buni și foarte profesioniști.

Practic cel mai greu lucru la experiența US este cum ajungi acolo. Dar odată ajuns, lucrurile devin excelente. Mai multe, în ep 2.

Silozarea sau sfarsitul democratiei sub ochii nostri

Am mai vorbit în trecut despre silozare, adică modul în care noi ne grupăm în comunități în care ne dăm dreptate unul altuia și tindem să ignorăm complet realitatea din jurul nostru. Exemplu: alegerile din toamnă când toți ziceau că iese Monica Macovei președinte, când toți ziceau că nu va merge niciun copil la ora de religie.

Practic, în comunitățile noastre, noi ne simțim majoritari. Doar că situația nu este așa… sunt multe silozuri formate în jurul unor idei naționaliste, extremiste, în jurul unor formațiuni cripto-comuniste, iar situația nu este doar în România. Fenomenul este amplificat și de fragmentarea mediilor informaționale, practic există televiziuni dedicate acestor silozuri, acestor „triburi” care nu vor scoate niciodată capul din e-comunitățile lor decât pentru a da în cap „dușmanilor” – oricine nu este de acord cu ei. Exemplu: fanii Antenei 3 care niciodată nu se vor uita la alt post și nu vor citi alte știri decât cele livrate de publicațiile Intact și de mediile sociale afiliate Intact.

„Tribul” intelectualilor anticorupție din care fac parte alături de multe alte minți luminate este un trib minoritar. Se discută probleme intense pe Facebook: posturile lui Moise Guran, articolele de pe PressOne, de pe Republica, știrile de pe Digi 24, se dezbat probleme ale luptei anti-corupție, o susținem pe Codruța până în pânzele albe, ne entuziasmăm/ enervăm în legătură cu USB/USR etc. Suntem împotriva extremismului, suntem pro-UE. Și avem tâmpa impresie că toată țara stă și comentează sau este la curent cu problemele noastre (nu mergem până la a presupune că sunt de acord cu noi).

Recomand oricui din acest trib să iasă din București până în primul sat și să dea de băut la crâșma satului, după care să deschidă unul dintre următoarele subiecte: Iohannis, Cioloș, Uniunea Europeană, BOR. Să înțeleagă puțin despre ce este vorba.

În cadrul „tribului” nostru avem impresia că toți oamenii luptă împotriva corupției deoarece politicienii fură de la fiecare dintre noi. Ei, aș! Ia vedeți aici ce au votat majoritarii. Știind bine ce mizerii făcuseră edilii lor! În cunoștință de cauză! Chestiile astea frizează ridicolul, sunt ilogice, mă rog, pentru noi, tâmpiții din acest trib.

Vin din State. Trump este extrem, dar extrem de real. Oameni care expun stickere cu Mexicans for Trump (citiți AICI despre această inepție), oameni care sunt de acord cu orice spune Trump (inclusiv cu faptul că este OK ca Rusia să se amestece în politica internă a US). Și nu, nu sunt deloc puțini…

Europa stă sub amenințarea teroristă și sub amenințarea extremismului. Politicile deschise de imigrație pentru sirieni și pentru cei din zone de război au permis infiltrarea unui număr de fanatici gata să moară pentru prostie. Cenzura pan-europeană pe acest subiect (cenzurarea detaliilor asupra torturilor aplicate victimelor de la Bataclan, cenzura abuzurilor făcute de imigranți) au dus bineînțeles la amplificarea fenomenului extremist și la creșterea popularității partidelor extremiste. Aici am plăcerea să văd și români cum se entuziasmează – doar că Brexit-ul a arătat că populația nu s-a îndreptat împotriva islamiștilor ci tot a europenilor, adică a polonezilor și a românilor. Că ăștia nu se aruncă în aer dacă sunt enervați.

Închei cu Polonia. În Polonia actuala guvernare a reușit ce PSD-ul nu a reușit în România – bypass-area tuturor sistemelor democratice – Parlament, Curte Constituțională, Curte Supremă de Justiție – numindu-și oameni în toate aceste instituții. Și polonezii duc o politică anti-UE extrem de agresivă (practic englezii, nemții și francezii sunt de vină pentru situația economică a țării, situație creată chiar de noua guvernare).

Și ne întrebăm cum se ajunge la astfel de situații tensionate, dificile cu potențial de dezastru? Prin silozare… băgăm capul în pământ, stăm și dezbatem pe rețele sociale, ieșim în locurile în care triburile noastre ies, socializăm cu cei din triburile noastre. Și tinerii nu vor vota, pensionarii vor vota, nimeni nu se amestecă cu nimeni. Toți cu capul în pământ căutându-ne pokemon-ul real sau imaginar…

Efectul referendumului din UK asupra UE

imageVăd că lumea s-a panicat, este tristețe mare pe bursă, Scoția și Irlanda de Nord vor în UE, panică peste tot. Inclusiv în presa din România unde se trag clopotele deja pentru bieții rumâni ce trudesc din greu pe tărâmul insular. Well, hai să privim la rece.

Acest referendum a fost un referendum CONSULTATIV ca orice referendum. Marea Britanie este condusă de un Parlament unde cei care susțin rămânerea Marii Britanii în Uniunea Europeană cam dețin majoritatea. Deci începe jocul politic.

Referendumul poate fi din punct de vedere legal ignorat dar este cam greu căci vorbim de o participare de peste 70%. O ignorare totală a referendumului (cam ce a făcut clasa politică din România în ultimii ani cu rezultatul referendumului privind structura și numărul de parlamentari) este deci posibilă dar va duce la ieșiri în stradă, instabilitate politică, instabilitate economică, haos.

Referendumul poate fi de asemenea implementat printr-o decizie a Parlamentului. Dar acest lucru va duce la prăbușirea economiei Marii Britanii plus va crește riscul scindării țării. Deci de asemenea este relativ puțin probabil ca acest lucru să se întâmple. Ar fi deciza cea mai corectă însă pentru că așa dorește poporul (și revin asupra acestei sintagme).

Cel mai probabil Marea Britanie va negocia cu UE o modificare a Status Quo-ului Uniunii Europene folosind ca presiune rezultatul referendumului urmând ca rezultatul negocierilor să fie prezentat publicului care să îl valideze printr-un nou referendum. Ar fi soluția cea mai elegantă, politicianistă. Nu neapărat dreaptă dar poți ține poporul în case nu în stradă.

Să revenim acum asupra conceptului de referendum. Să întrebi poporul asupra unor chestiuni politicianiste este o sabie cu două tăișuri ce poate tăia adânc. Țineți minte scrisoarea cu propunerea de referendum pentru introducerea conceptului de familie formată din bărbat și femeie în Constituție? Ce susținere a avut? Cred că ne dăm seama cu toții că dacă mâine s-ar da drumul la un astfel de referendum el ar fi votat cu entuziasm maxim. Orice chestiune religioasă și naționalistă este votată cu entuziasm maxim!

Practic într-un referendum tu poți să bagi orice tâmpenii – obligativitatea ca religia unică să fie ortodoxă, interzicerea homosexualității, interzicerea avortului etc – majoritatea o va vota. Dar tocmai de aceea uneori votul majorității nu este votul corect.

Democrația înseamnă „puterea poporului” care este DELEGATĂ unor organisme care gestionează pe o perioadă limitată de timp bunăstarea și treburile organizației geografice – sat, oraș, județ, țară, federație, uniune. Când ajungi să întrebi poporul chestii de bază cu impact imediat riști să ți-o iei masiv.

Pariul făcut de David Cameron a fost imatur, riscant și prostesc. Pariu pe care l-a pierdut și pe care trebuie să și-l asume ca un gentleman care este.

Ghidul clientului pentru lucrul cu agentiile

În peste 13 ani de marketing intens am lucrat cu multe agenții și cu mulți parteneri care au lucrat cu agenții. Am vorbit cu clienții mari, cu agențiile mari, cu clienții mici și cu agențiile mici. Și cred că sunt în măsură ca din perspectiva clientului să dau câteva sfaturi clienților care încep o relație cu o agenție nouă – fie că sunt ei ca și clienți noi/juniori în zona de marcom, fie că vorbim de o relație cu o agenție nouă.

1. Agenția nu este sclavul tău. Știu că românii suferă de șefism cronic dar faptul că ai o relație de business cu o agenție nu îți dă dreptul să tratezi client service-ul și agenția per ansamblu ca pe un sclav. Agenția este partenerul tău cheie în atingerea obiectivelor de campanie în particular și a obiectivelor de marketing/business în general. Fără ei nu poți. Îi tratezi prost, vor livra prost. Îi tratezi corect, vor livra corect. Nu trebuie să „pamper” the agency ci să creezi un cadru pentru o relație normală MUTUAL BENEFICĂ.

2. Client service-ul nu este amanta/amantul tău. Și foarte probabil nu va fi niciodată. Orice schemă de drooling, de dat ochii pe spate, de ieșire din mediul de colaborare într-un mediu mai confortabil (gen pat) va duce la dezastre. În primul rând pentru un client service și în general pentru un sales sau un account manager este extrem de scârbos să suporte balele unor corporatiști frustrați sau aluziile finuțe ale unor mămăițe uitate prin corporații. În al doilea rând este umilitor de ambele părți – de partea celui ce încearcă fiindcă i se citește frustrarea pe față și generează milă, dar și de partea „beneficiarului” de atenție „specială” fiindcă trebuie să găsească cea mai fină cale de a rejecta avansurile.

3. Dă feedback agenției. Feedback cuprinzător, punctual, obiectiv, și la timp. Cuprinzător în sensul în care să se dea la primul feedback TOT FEEDBACK-ul. TOT. Adică să ai bunul simț să CITEȘTI toată propunerea/ideea/debrief-ul agenției și să culegi TOT feedback-ul pe care să îl TRANSMIȚI. Nu să revii cu opt mail-uri gen „am uitat să zic de..”, „acum văd că și…”, „mi-a scăpat însă este inacceptabil…”. Punctual în sensul în care feedback-ul să trateze strict propunerea agenției nu să o dea pe lângă. Obiectiv în sensul în care să apară evaluări obiective cu eventuale sugestii de îmbunătățire, nu gen „propunerea voastră este de rahat”. Dacă totuși simți nevoia să fii mitocan măcar încearcă să fii un mitocan obiectiv: „propunerea voastră este de rahat PENTRU CĂ”. La timp înseamnă nu cu două zile înainte de începerea activității.

4. Scrie brief-uri cuprinzătoare, inteligibile și precise. Cuprinzătoare în sensul în care brief-ul să cuprindă TOATE informațiile necesare bunei desfășurări a unei activități. Vrei o lansare de produs? Descrie produsul așa cum l-ai descrie unui profan – fără exprimări de genul „căutați informații pe net despre…”. Pui acolo TOATE informațiile despre produsul tău AȘA CUM LE VEZI TU și AȘA CUM AI VREA SĂ LE REȚINĂ PUBLICUL. Rolul agenției va fi să găsească cea mai inteligentă cale pentru a poziționa produsul/soluția ta în mințile și în inimile utilizatorilor. Un brief la mișto va fi genera întotdeauna o campanie la mișto. Asigură-te că agenția a înțeles despre ce dorești să fie acțiunea, că a înțeles produsul/serviciul, că are toate informațiile legate de piață, competiție, poziționare, matrice SWOT. Nu este rolul agenției să îți facă matricea SWOT sau poziționarea în piață, rolul agenției este să găsească o cale inteligentă, eficientă și directă către mintea și inima clienților tăi.

5. Învață cum funcționează o agenție. O agenție are o dinamică aparte față de o companie normală. Există client service, creație, copy, DTP, financiar, juridic, CEO. Învață ce relație există între toate aceste departamente și personaje și vei obține cheia relației perfecte cu agenția. Vei învăța de ce sfori este nevoie să tragi pentru a obține cele mai bune rezultate în cel mai scurt timp. Dacă cineva nu știe să lucreze cu o agenție se vor crea IMEDIAT frustrări reciproce și o relație de business dureroasă. O situație tipică loose-loose în care clientul înjură agenția pe la colțuri că este retardă și agenția trâmbiță prin piață pe la conferințe că ce prost este clientul.

6. Nu permite tuturor colegilor tăi să interacționeze cu agenția. Definește un singur om care să țină relația cu agenția de partea ta, a clientului. Unul, maxim doi. Cu cât sunt mai mulți cu atât crește șansa ca printre ei să fie unul care să nu aibă habat de cum funcționează o agenție și care să înceapă să arunce cu noroi fără a avea un motiv precis. Noroiul aruncat se va întoarce ca bumerangul asupra ta ca și client și îți va muci relația cu greu construită.

7. Alege omul potrivit pentru relația cu agenția. Dincolo de cunoștințe este nevoie de chimie. Nu de puține ori agenția vine „servită” – fie printr-un deal global, fie printr-un pitch de câțiva ani, fie cu o pilă etc. Vrei nu vrei pentru o perioadă de timp vei fi nevoit să lucrezi cu ei. Drept urmare ai nevoie de un om cu o abordare constructivă care realizează că trebuie să lucreze optim cu agenția pentru atingerea obiectivelor de business. Recitește punctul 6 pentru a înțelege din nou de ce. Faptul că agenția vine servită nu înseamnă că nu poți lucra foarte bine cu ei.

8. Nu escalada aiurea. Odată ce ai învățat dinamica agenției știi că dacă suni la director/patron poți să rezolvi probleme legate de comportamentul neadecvat al agenției sau al client service-ului. Înainte de a face asta poartă totuși o discuție cu client service-ul, poate lucrurile nu au fost corect înțelese, poate ai comunicat prost, poate se poate rezolva mai simplu și mai rapid. O escaladare la management va duce la penalizarea client service-ului care se va frustra și care poate nu va mai performa la fel de motivat și de bine. Schimbarea client service-ului este un as pe care îl poți folosi în escaladarea către management, dar la a treia schimbare este clar că problema este altundeva.

9. Client service-ul trebuie să balanseze între tine ca și client, între art, copy, financiar și director general. Joc de glezne se numește asta. Deseori tu ca și client s-ar putea să fii tentat ca în graba lucrurilor să vrei să „șuntezi” niște pași și să intri direct peste art/copy/financiar și să rezolvi problema. Crede-mă cel mai probabil o vei complica. Așteaptă să te cheme client service-ul să interacționezi direct cu aceste personaje. Altfel vei buși relația client service-ului în interiorul agenției și este ca și cum l-ai schimba, devine semi-inutil acolo. Iar tu nu vorbești pe limba art-ului sau a copy-ului deci oricum o dai de gard…

10. Proiectele „last-minute” trebuie să fie excepția și nu regula. Deseori poate se „eliberează” fonduri și ai șansa să faci ceva la care ai visat așa că bagi pedala în agenție să livreze „ceva” de banii ăia. Faci un brief la mișto pe genunchi, pui banii, trimiți la agenție. Să nu te mire că primești garbage înapoi. Este obligatoriu să lași timp agenției să gândească o idee, să o digere, să o testeze, să o valideze, să o cizeleze și să ți-o prezinte. Aceste procese nu pot fi „șuntate”. Cu siguranță agenția trebuie să aibă flexibilitatea de a livra un proiect „last minute” dar nu ca și regulă ci ca și excepție.

Alte propuneri?