Ganduri dupa alegeri

Ați fost duminică la vot? Înseamnă că sunteți printre norocoșii de 41% care au rămas în colegiile lor cu ocazia votului. Și care nu numai că au rămas în colegii, au și beneficiat de obligația constituțională de a vota. Într-adevăr au fost și câțiva care au ABUZAT de dreptul lor de vot – punând ștampila în dorul monedei botswaneze.

Liviu Alexa a candidat la Cluj, și a pierdut – a convins mult prea puțini oameni din păcate. TV Dece-ii se întreabă de ce. Pentru că pitong, pentru că avem capra vecinului, pentru că nu vrem să iasă un independent, mai bine iese cineva pe care nu îl cunoaștem de la PDL, PSD, PNL, UDMR etc pe care nu îl cunoaștem. De care putem zice „a ieșit fiindcă a furat mă”, căci dacă iese pe bune înseamnă că suntem responsabili pentru reușita sa. Înseamnă că noi am votat o persoană. Înseamnă responsabilitate mutuală, și noi orice suntem numai responsabili nu.

Am avut ocazia să îl aud pe dl ambasador Gitenstein în ultimul său discurs public. Parțial public hai să zicem. Arareori ai ocazia să auzi un politician străin vorbind atât de frumos de România. Lăudându-ne concentățenii, arătându-ne „strenghts” pe care le avem. Căci avem. Am avut una din cele mai bune școli inginerești din lume de care ne-am bătut joc de după 2000. Mă rog, ne-am bătut joc de ea imediat după abrambureala din decembrie 89, dar săraca a mai avut inerție să reziste vreo 10 ani. Inginerii români sunt extrem de bine cunsocuți peste hotare, lucrează în corporații mari (la Microsoft în Redmond a treia limbă vorbită este româna!). Oamenii pregătiți de acea școală sunt un vector de creștere pentru România.

Din păcate așa cum a spus și dl ambasador, suntem încă sub fantoma epocii comuniste. Trecutul glorios Iliescian vine cu ghearele să ne tragă înapoi în întuneric. În mizeria morală pre și post-decembristă în care au crescut toți baronii locali. Mai mult sau mai puțin aceiași oameni se învârt în politica locală ca acum 15-20 ani. Este extrem de penibil ca românii să aleagă între o alianță social-democrato-liberală și o altă alianță tot social-democrato-liberală. Oamenii au votat sigle. Au votat sigle ca să nu voteze oameni. Au votat sigle și „icoane” ce le zâmbeau penibil și încrezător din outdoor-uri pentru a se răzbuna pe criză, pe capitalism, pe hoți, pe „dracu să-i ia pe toți”. Nici naiba nu a știut ce a votat.

Cum naiba poți să explici că românii au votat PP-DD în proporție de 14-16% (oameni buni, măcar 14% din populația acestei țări este cretină, vă dați seama)?. Și fix pe președintele PP-DD nu l-au trimis în parlament. Senzațional de imbecilic.

Furi are parțial dreptate. Nu prea ai ce să faci. Decât dacă ești gata să faci sacrificiul suprem să te umpli de rahat și să intrii în politică. Lucru pe care mă gândesc să îl fac, și acum fac un plan. Poate mai găsesc doi-trei tâmpiți ca mine pregătiți să se umple de rahat dar ca să punem odată osul la treabă să facem ceva.

Într-o altă ordine de idei, se pare că Varujan intră în Parlament și de această dată. Pe pagina lui veți găsi niște proiecte mișto pe care vrea să le facă – poate vreți să vă implicați, credeți-mă este o ocazie deosebită pentru a vă afirma. În oricare dintre ele. Depinde de el să le conducă inteligent și să le finalizeze așa cum a promis.

Boc castiga Clujul pe mana lui Ponta

imagePoate vă întrebați siderați cum a reușit fostul premier Boc, pe a cărui adresă sosesc scrisori de dragoste din toate colțurile țării, dar mai ales din Cluj, să câștige primăria celui de-al doilea oraș al României ca importanță economică. Răspunsul este simplu: mulțumită declarațiilor lui Victor Ponta.

Când USL și-a lansat candidații la Cluj, a făcut-o printr-o serie de declarații iresponsabile. Iresponsabile nu prin conținutul irelevant, ci prin tonalitatea de mișto de Colentina. Declarația care a intrigat cel mai tare a fost aceasta:

“Argumentul e că, atunci când nu va şti ce să facă, va suna la Cotroceni. Surpriza va fi că la Cotroceni o să-i răspundă la telefon Crin Antonescu. Şi cunoscându-l pe Crin, n-o să vreau să ştiu ce i-a zis”

Cei din București vor recunoaște repede o caterincă de pauză de țigară în schimbul 2 la IMGB. Clujenii însă vor recunoaște un exemplu de șmecherie de București, de „miticism” ieftin, exact ce le place lor. Mulți clujeni au o dragoste de București precum deputații de anticipate, și Victor Ponta nu a făcut altceva decât să toarne gaz pe foc. Niciuna din celelalte declarații ale lui Ponta privind autostrada Transilvania sau faptul că tot calcă des pe la Cluj nu au mai ajutat. Răul a fost făcut.

Pe de altă parte, Emil Boc a executat foarte bine o campanie de promovare, apăsând pedala naționalismului transilvan cu accente de „miticii să ne lase în pace”. Naționalism ieftin, dar care se pare că a prins, chit că fostul premier și-a petrecut ultimii ani fix în mijlocul miticilor.

Probabil că voi fi numit băsist sau boc-ist în urma acestui articol (se știe că eram un fan al măsurilor guvernului Boc), dar îmi asum faptul că îl felicit pe Emil Boc pentru că a ales strategia corectă în câștigarea alegerilor din Cluj. Că va face ceva sau că nu va face nimic depinde de el și de Consiliul Local, ideea este că pleacă de la un statut extraordinar pe care Clujul îl are astăzi, atât din punct de vedere importanță cât și dezvoltare, curățenie și frumusețe. Și așteptările sunt mari, chiar foarte mari.

În rest, alegeri mai aberante ca astea nu am mai văzut în istoria post-Decembristă a României. Și e vina noastră. Dar detaliez mai târziu.

Cum castiga comunistii in democratie

COA_Moldavian_SSRPrecum deja știm cu toții, se pare că frații noștri de peste Prut au votat entuziast cu frații lor de peste Ucraina. Dragostea de patrie a migrat către o dragoste de Putin și de vremuri demult apuse când Chișinău se numea (și probabil se va numi) Kishinev. După ce bravii moldoveni au luptat aprig pe Twitter luptându-se până la ultimul retweet pentru a-i da jos pe comuniști, iată că aceștia revin folosind metoda românească „portocala și salamul” (cititorii mei mai tineri care nu pricep metafora, întrebați-vă părinții, în același timp aplecându-vă ca palma să-și rateze ținta).

Șoc și nedumerire – acesta se pare că este sentimentul multora care nu înțeleg cum de naiba în plin proces de aderare la diversele infrastructuri vestice (gen UE, gen NATO etc) moldovenii se prezintă la vot și bagă ștampila fix pe direcția opusă. Am auzit despre „șoc” când urcam în lift cu niște businessmen-i originari de peste Prut – probabil prestatori la o cooperativă burgheză iudeo-americană. Erau șocați cum de comuniștii au câștigat alegerile locale în Chișinău, Bălți, Cahul etc. Păi haideți să găsim împreună cum de au revenit comuniștii.

1. Moldoveni, ați fost la vot? Ați fost pe dracu, ați stat acasă și v-ați bucurat de o „însorită zi de vară”, dându-le cu tifla „tuturor corupților”. Iată că acum corupții v-au dat ei cu tifla. Similar și eroii noștri de mai sus șocați, aș putea să pun pariu că și-au manifestat agresiv antipatia față de comuniști sorbind dintr-un frappe la o terasă din centrul vechi al Bucureștiului. Patriotismul dizident revoluționar s-a manifestat, gata acum, ne întoarcem la treabă!

2. Pensionarii au fost la vot. Ultima oară când am fost la Chișinău, am prins pe B-dul Ștefan cel Mare o demonstrație a pensionarilor – un spectacol trist al disperării și în același timp al nepăsării. Pensionarii își strigau durerea și tristețea, lumea trecea ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ghici ghicitoarea mea cine a fost la vot! Acum vă pasă, nu-i așa?

3. „Forțele liberale” sau „forțele democratice” s-au purtat tipic românește: s-au certat, s-au înțepat, și-au tras-o democratic prin părțile moi, și în general nu au reușit să ajungă la un consens.

4. Comuniștii și-au făcut o campanie bună. Mesajele protopatriotice combinate cu promisiunile au prins din nou.

5. Impotența românilor. De peste tot. Atât din Republica Moldova, cât și din România, cât și din Diaspore. De aproape 20 ani Republica Moldova este independentă, de peste 20 ani există o regiune separatistă după un conflict sângeros. De peste 20 ani populația minoritară română din regiune este asuprită, marginalizată, discriminată (cu școli închise etc), și restul românilor nu fac nimic. Îi doare fix în paisprezece. Sunt curios ce s-ar fi întâmplat dacă în Transnistria ar fi fost asupriți maghiari.

Mai sunt și alte motive. Dar acestea sunt cele mai simple care îmi vin în cap.