Dupa alegeri

S-au terminat și aceste alegeri. La ora la care scriu aceste rânduri buletinele de vot se numără dar exit poll-urile dau ca și câștigător absolut partidul unic. Pe Facebook este o „revoluție” a celor ce nu înțeleg cum din nou a fost posibil ca pe fondul unei prezențe scăzute la vot din nou să câștige partidul unic. După o guvernare foarte bună a premierului Cioloș, după #colectiv, după ce DNA a dat cu buldozerul în greii partidelor post-decembriste din nou ne trezim cu fix aceeași problemă: prezență scăzută la vot, partid unic dominant. Dar să vedem puțin și cauzele acestui status quo:

1. PSD a desfășurat o campanie electorală foarte bună.

Știu că acest subtitlu dă fiori reci celor de dreapta dar așa este – PSD a desfășurat o campanie electorală extrem de bună. A lucrat cu consultanți politici, cu experți de marketing și cu agenții profesioniste. A derulat o campanie pe toate mediile de comunicare cu un mesaj constant de la care nu s-au abătut. Tagline-ul campaniei a fost foarte bun și mobilizator – „îndrăznește să crezi în România” activând în același timp naționalismul adormit din populație cât și îndemnul la acțiune – „îndrăznește”. Au muncit mult în această campanie, s-au mobilizat foarte bine toți oamenii PSD-ului și au executat ca la carte fără niciun fel de derivații. Mai mult au executat campania și pe Facebook extrem de consecvent – chiar dacă și-au luat-o sistematic în feedback-uri și mișto-uri au continuat, au fost consecvenți. Este de admirat disciplina de partid impusă de Liviu Dragnea, așa condamnat penal cum este.

2. PNL a performat odios.

Cu această afirmație cred că toată lumea este de acord, inclusiv PNL. A sosit momentul demiterii tristei conduceri a acestui partid. Rapid și urgent! Au demonstrat ce aveau de demonstrat, disciplina de partid a lipsit complet, și-au bătut joc efectiv de aceste alegeri și de speranțele electoratului de dreapta. Dacă cineva este direct responsabil de absenteismul la vot, arătați cu degetul spre conducerea PNL și spre Alina Gorghiu. Cariera politică a dânsei este cel puțin terminată, și poate că acest lucru este mai bine. PNL trebuie să treacă urgent printr-un reset intern și printr-o curățire care să aducă în frunte un om puternic și un lider capabil de tăvăleală. PNL are resursa umană să o facă și trebuie să o facă.

3. USR a performat excelent.

Cu toate că electoratul USR spera la un scor mai bun trebuie să ținem cont de faptul că vorbim de un partid înființat în acest an. În acest an! Să duci un partid de la zero la scorul actual este o performanță EXTRAORDINARĂ iar echipele USR trebuie să fie mândre de rezultatul lor. De acum depinde de ei și de performanța lor în Parlament pentru a obține un scor mult mai bun peste patru ani! Felicitări USR!

4. Tineretul este dezinteresat și este vina generației mele și a generației de dinaintea mea.

Electoratul partidelor a fost extrem de polarizat și fiecare a rămas în „grupurile” care erau aliniate ideilor lor. Practic grupurile USR/PNL nu s-au intersectat cu grupurile PSD/ALDE. Fiecare a comunicat pe rețele sociale în grupurile lor. În afara acestor grupuri bazate pe teme de discuții politice au rămas însă milioane de tineri după estimările mele. Cei care nu s-au dus la vot! O mare parte din ei nu s-au dus pentru că habar nu aveau CINE candidează (să nu vorbim de programe electorale). Dezinteres? Desigur! Este vina lor? Hmmm, nu prea când noi și cei de dinaintea noastră suntem cei care i-am crescut. Gândiți-vă simplu: cei din generația 18-25 de ani sunt cei care în 2004 când soarta României s-a schimbat aveau 6-13 ani! Schimbarea din 2011 i-a prins la vârsta de 13-20 ani moment din care tot ce au văzut pe mediile de comunicare a fost un spectacol absolut grotesc al politicii române, spectacol în care politicienii au dat cu rahat în stânga și în dreapta și au fost umpluți de rahat de către DNA. Dar din punct de vedere economic ei nu au „simțit” o schimbare în 2011 așa cum generația mea a „simțit-o” în 2004! Din perspectiva propriului lor buzunar situația a rămas absolut aceeași. A, că politicienii din PSD fură? Cei din PNL fură? TOȚI FURĂ – acesta este mesajul pesimist dat de generațiile noastre, TOȚI FURĂ! Nu mai sunt modele umane, toți politicienii fură, deci acești copii ce să înțeleagă? DE CE SĂ MEARGĂ LA VOT? De ce să le pese de politică dacă TOȚI SUNT LA FEL? Ei sunt interesați de alte lucruri CARE ÎI DIFERENȚIAZĂ. Ei vor să se afirme. Mergând la vot nu te afirmi. Și aici este marea problemă a generațiilor noastre deoarece am stat blazate și pasive când copiii aceștia au devenit miserupiști și ignoranți.

5. Situația României pe termen lung nu arată deloc bine.

Și ar fi arătat tragic indiferent de rezultatul alegerilor. Nu vorbim aici doar de contextul politic internațional, de poziția geostrategică ci de potențialul uman al României. Când vorbim de analfabetism funcțional de peste 40%, de o rată de abandon școlar uriașă – poate cea mai mare din Europa, când vorbim de faptul că majoritatea candidaților la posturi de profesori școlari abia trec de nota minimă – vorbim de cel puțin două generații pierdute! Două generații de viitori sclavi ușor de manipulat din pomeni electorale. Când vorbim de o rată de penetrare a Internetului de doar 50%, de școli ce stau să cadă, de biblioteci ce lipsesc cu totul din anumite județe vorbim de un dezastru național. ADN-ul nostru național este distrus și ca să îl reconstruim este nevoie ca MÂINE să înceapă un program agresiv de investiții în învățământ care să aibă efecte concrete peste 20 ani. Și aici este problema că se pare că cine vine la guvernare nu are nici cel mai mic interes să investească ceva în învățământ…

De ce Clotilde Armand

imageDoamna Armand este candidat la Primăria Sectorului 1 în care locuiesc (și în care nu am buletin deci nu pot să votez). Nu contează din partea cărei formațiuni politice, precum v-ați dat seama nu mai contează formațiunea politică ci grupul de interese din spate și omul. În cazul de față am să vă dau 10 argumente pentru a o vota pe Clotilde Armand ca om și ca echipă. Zece, nu mai mult.

  1. CV-ul doamnei Armand este impresionant. Arată un focus pe carieră, pe implicare în proiecte multinaționale, în accesări de bugete private și publice. În prezent este GM la EGIS unde gestionează peste 200 ingineri. Practic doamna Armand este exact candidatul cu experiența necesară pentru a gestiona proiecte complexe, echipe dinamice și bugete din surse multiple.
  2. Echipa doamnei Armand este una completă și diversă. Completă deoarece sunt acoperite toate expertizele necesare gestionării unui Consiliu Local din punct de vedere al proiectelor pe care acesta ar trebui să le gireze. Diversă deoarece echipa conține tineri, vârstnici, manageri și voluntari, oameni din companii și din ONG-uri. Oameni care vor să se implice. Practic echipa este completă și diversă, cel puțin așa o văd eu.
  3. Doamna Armand nu vine cu avioane. Viziunea sa nu este una utopică cu autostrăzi suspendate, telegondole și mizerii de astea. De fapt așa și începe declarația sa: „Nu e nevoie in Sectorul 1 de autostrăzi urbane, telegondole, sau să mutam sediul primăriei. Eu vreau doar să administrez sectorul in mod profesionist pentru că Bucureștiul este un oraș care, cu un pic de voință politică, poate deveni una dintre capitalele cele mai agreabile din Europa, cu o calitate a vieții foarte bună, de exemplu mai bună chiar decât a Parisului”
  4. Lista proiectelor sale nu se întinde pe zece pagini. Sunt proiecte pe fix trei direcții – urbanism, transport, mediu, fiecare cu proiectele sale. La zona de urbanism de exemplu vorbim de consolidarea clădirilor cu risc seismic, de regenerarea urbană a cartierelor, de racordarea la utilități a zonelor din sectorul 1 (nu aveți idee în celebrul sector 1 cum pot să trăiască unii, în bordeie pe străzi pe care nu poți intra cu mașina; lângă cartiere de vile și condominii de blocuri) cât și de situații concrete cum ar fi sistematizarea circulației în zona Podului Constanța (care este dezastruoasă). Repet, nu avioane ci chestii concrete.
  5. Vine cu soluții concrete pentru problema traficului auto. Piste pentru biciclete cu trasee definite clar, amenajarea stațiilor pentru transportul în comun dar și îmbunătățirea traficului pietonal (trotuarele sunt dezastruoase, deseori nu există trotuare). Am mers de câteva ori de la birou acasă pe jos, vreo 6 km. Ar fi trebuit să fie simplu, nu? Am ocolit haite de câini, peșteri în asfalt, am făcut slalom printre mașini deoarece lipseau trotuare etc. Vreau să pot să mă plimb prin Sectorul 1 pe străzi cu trotuare așa cum este normal într-o capitală europeană.
  6. Unul dintre proiectele „sexy” este Litoralul București. În Paris s-a făcut ceva similar, Paris Plages, o inițiativă foarte de succes în care locuitorii Parisului vara „primesc” o plajă amenajată artificial cu nisip, baruri, șezlonguri etc. Nu este ceva costisitor, nu este ceva SF, este ceva ce se poate face. Găsiți AICI detalii referitoare la proiect (și o „istorie” a ideii, practic de prin 1923 se discută despre așa ceva ba chiar s-a și făcut). Repet, nu este ceva SF, ceva dificil.
  7. Se discută la concret în lista de proiecte despre susținerea mediului de business în Sectorul 1. Mediul de business este cel care susține bugetul Primăriei de sector prin plata taxelor și a impozitelor deci trebuie și el la rândul lui susținut ca profiturile să crească și implicit veniturile Primăriei să crească. Greu de înțeles pentru comuniști însă banii vin de undeva. La concret se vorbește de start-up-uri, de educație antreprenorială, de programe de mentorat. De ce? Pentru ca cei născuți în Sectorul 1 să rămână în sectorul 1 și să își poată dezvolta o afacere în sectorul 1.
  8. Printre priorități se regăsește dezvoltarea și creșterea piețelor agro-alimentare. Nu închiderea supermarket-urilor în weekend va salva piețele ci îmbunătățirea lor, eliminarea mafiei piețelor și „curățirea” lor – de infractori, de țepari, de produse expirate și de produse aduse din supermarket-uri. Veți regăsi în program idei precum susținerea festivalurilor de „slow-food”, dezvoltarea de piețe volante, politici de gestiune a deșeurilor.
  9. Doamna Armand și echipa sa susțin dezvoltarea grădinițelor în Sectorul 1. Există ca și în restul sectoarelor o criză de grădinițe cât și o problemă a siguranței și a calității lor. Printre soluții vorbim de parteneriate publice-private pentru crearea de grădinițe (adică nu doar bani de la Primărie pentru țepari), administrarea de programe de către primărie și nu de firmele private, crearea programelor sectoriale de „after school” etc.
  10. Doamna Clotilde Armand este o româncă ce nu este născută și crescută în România. Doamna Armand vine cu o altă mentalitate, cu alte valori sedimentate adânc în ADN-ul său. Am încercat până acum cu primari PNL, PSD, USL etc. Nu a mers – toți au ciordit. A sosit momentul să încercăm cu un manager. Sper ca electoratul Sectorului 1 să aibă maturitatea necesară pentru a vota pentru viitorul său.

Alegeri 2014, la rece

Dincolo de simpatii și de probleme, sunt cifre. Dincolo de cozile de la Paris, Londra, Munchen, Amsterdam, Madrid sunt realități. Vor exista comisii care vor investiga aceste probleme (și credeți-mă, vor exista). Să revenim la cifrele estimative prezentate în momentul în care scriu aceste rânduri, duminică noaptea. Nu vorbesc de procentajele obținute de candidați pentru că nu despre ele vorbim ci despre prezența la vot, unul dintre cei mai importanți indicatori ai democrației.

Doar jumătate din românii eligibili să voteze au votat. Și vorbim de românii prezenți în țară. În București, un fief clasic al dreptei (dominat acum de partide de stânga) nici măcar jumătate dintre cetățeni nu au votat. Mesajele candidaților nu i-au mișcat pe români din casă. Este probabil cel mai mare fail al partidelor existente în acest moment în eșichierul politic românesc. Lipsa viziunii, lipsa unei strategii coerente de comunicare s-a răsfrânt dur asupra prezenței la vot. Nici măcar cel mai mare partid din România, PSD, nu a reușit să treacă cu mult de 50% prezența la vot în județele în care istoric au dominat.

Dincolo de lipsa viziunii este și reactivitatea oamenilor, reactivitate pe care specialiștii o pun pe seama stării financiare proaste a românilor. Eu o pun pe seama înfrățirii românilor întru sictir, întru o stare de perpetuă delăsare – „de ce să merg la vot când pot să stau în casă să îi înjur pe ăștia?”. O mai pun și pe seama dezastrului sistemului educațional românesc. La școală erai de bine de rău învățat despre îndatoririle pe care le ai față de patrie. Însă în ultimii 25 ani școala românească s-a transformat dintr-o școală de elită într-o școală de șmecheri care să își fure unul altuia sărăcia și care să fie ușor manevrați. Țara te vrea prost a devenit din cântec utopic o realitate înfricoșătoare.

De asemenea campania de chemare la vot a fost un fiasco total. Cred că creativii de la Leo Burnett merită premiați pentru originalitate – prima campanie în care două figuri legendare ale popoarelor moldave și vlahe (pe acea vreme nu exista România sau termenul de român) vin să invite românii la vot. Practic, doi domnitori autocrați care ar fi decapitat pe oricine (iar Ștefan precum se știe nu a ezitat în a-și decapita cam aproape toți boierii) ar fi avut o părere diferită de ei invită la vot. Ah, da, și se zice acolo ceva foarte haios:

Dacă în momentele de cumpănă ale istoriei noastre nici înaintașii nu se prezentau, unde am fi fost acum? Oare cărei culturi i-am aparține acum?

Foarte interesant citatul deoarece Mihai Viteazul folosea o oștire de mercenari destul de numeroasă. Dar să nu divagăm, probabil din nou chief creative officer-ul va avea de lămurit niște chestii. Să revenim la facts.

Jumătate din populația României stă la țară. Jumătate din populația României trăiește în condiții greu de imaginat și istoric zona rurală a României a votat cu cine i-a dat uleiul și orezul. Anul acesta însă nici această jumătate a României nu a compensat slaba prezență la urne. Probabil partidele vor avea zilele acestea niște ședințe cu primarii lor, însă realitatea este că nici canalele de comunicare către zona rurală (Radio România Actualități, TVR, Digi) nu au reușit să miște țăranii la vot.

Se dovedește că actuala clasă politică nu înțelege nimic din ceea ce înseamnă România, sau proiectul România. De cât de diverse sunt populațiile care locuiesc în această țară – ardelenii, bihorenii, maramureșenii, moții, bănățenii, oltenii, moldovenii, dobrogenii (și încă mai sunt de amintit doar din neamurile care vorbesc limba română), maghiarii, sașii, secuii, turcii, tătarii, lipovenii, ucrainienii, rușii, italienii, francezii (nu vorbim de expați) șamd. Nu au înțeles nimic și nu au reușit să găsească acel mesaj pentru a-i mișca la vot.

Democrația originală din ultimii 25 de ani a reușit să dezbine poporul român într-așa hal încât pur și simplu românilor li se rupe de cine îi conduce. Și vina este de ambele părți – și clasa politică, dar și cei care se numesc români.

Ganduri dupa alegeri

Ați fost duminică la vot? Înseamnă că sunteți printre norocoșii de 41% care au rămas în colegiile lor cu ocazia votului. Și care nu numai că au rămas în colegii, au și beneficiat de obligația constituțională de a vota. Într-adevăr au fost și câțiva care au ABUZAT de dreptul lor de vot – punând ștampila în dorul monedei botswaneze.

Liviu Alexa a candidat la Cluj, și a pierdut – a convins mult prea puțini oameni din păcate. TV Dece-ii se întreabă de ce. Pentru că pitong, pentru că avem capra vecinului, pentru că nu vrem să iasă un independent, mai bine iese cineva pe care nu îl cunoaștem de la PDL, PSD, PNL, UDMR etc pe care nu îl cunoaștem. De care putem zice „a ieșit fiindcă a furat mă”, căci dacă iese pe bune înseamnă că suntem responsabili pentru reușita sa. Înseamnă că noi am votat o persoană. Înseamnă responsabilitate mutuală, și noi orice suntem numai responsabili nu.

Am avut ocazia să îl aud pe dl ambasador Gitenstein în ultimul său discurs public. Parțial public hai să zicem. Arareori ai ocazia să auzi un politician străin vorbind atât de frumos de România. Lăudându-ne concentățenii, arătându-ne „strenghts” pe care le avem. Căci avem. Am avut una din cele mai bune școli inginerești din lume de care ne-am bătut joc de după 2000. Mă rog, ne-am bătut joc de ea imediat după abrambureala din decembrie 89, dar săraca a mai avut inerție să reziste vreo 10 ani. Inginerii români sunt extrem de bine cunsocuți peste hotare, lucrează în corporații mari (la Microsoft în Redmond a treia limbă vorbită este româna!). Oamenii pregătiți de acea școală sunt un vector de creștere pentru România.

Din păcate așa cum a spus și dl ambasador, suntem încă sub fantoma epocii comuniste. Trecutul glorios Iliescian vine cu ghearele să ne tragă înapoi în întuneric. În mizeria morală pre și post-decembristă în care au crescut toți baronii locali. Mai mult sau mai puțin aceiași oameni se învârt în politica locală ca acum 15-20 ani. Este extrem de penibil ca românii să aleagă între o alianță social-democrato-liberală și o altă alianță tot social-democrato-liberală. Oamenii au votat sigle. Au votat sigle ca să nu voteze oameni. Au votat sigle și „icoane” ce le zâmbeau penibil și încrezător din outdoor-uri pentru a se răzbuna pe criză, pe capitalism, pe hoți, pe „dracu să-i ia pe toți”. Nici naiba nu a știut ce a votat.

Cum naiba poți să explici că românii au votat PP-DD în proporție de 14-16% (oameni buni, măcar 14% din populația acestei țări este cretină, vă dați seama)?. Și fix pe președintele PP-DD nu l-au trimis în parlament. Senzațional de imbecilic.

Furi are parțial dreptate. Nu prea ai ce să faci. Decât dacă ești gata să faci sacrificiul suprem să te umpli de rahat și să intrii în politică. Lucru pe care mă gândesc să îl fac, și acum fac un plan. Poate mai găsesc doi-trei tâmpiți ca mine pregătiți să se umple de rahat dar ca să punem odată osul la treabă să facem ceva.

Într-o altă ordine de idei, se pare că Varujan intră în Parlament și de această dată. Pe pagina lui veți găsi niște proiecte mișto pe care vrea să le facă – poate vreți să vă implicați, credeți-mă este o ocazie deosebită pentru a vă afirma. În oricare dintre ele. Depinde de el să le conducă inteligent și să le finalizeze așa cum a promis.

Boc castiga Clujul pe mana lui Ponta

imagePoate vă întrebați siderați cum a reușit fostul premier Boc, pe a cărui adresă sosesc scrisori de dragoste din toate colțurile țării, dar mai ales din Cluj, să câștige primăria celui de-al doilea oraș al României ca importanță economică. Răspunsul este simplu: mulțumită declarațiilor lui Victor Ponta.

Când USL și-a lansat candidații la Cluj, a făcut-o printr-o serie de declarații iresponsabile. Iresponsabile nu prin conținutul irelevant, ci prin tonalitatea de mișto de Colentina. Declarația care a intrigat cel mai tare a fost aceasta:

“Argumentul e că, atunci când nu va şti ce să facă, va suna la Cotroceni. Surpriza va fi că la Cotroceni o să-i răspundă la telefon Crin Antonescu. Şi cunoscându-l pe Crin, n-o să vreau să ştiu ce i-a zis”

Cei din București vor recunoaște repede o caterincă de pauză de țigară în schimbul 2 la IMGB. Clujenii însă vor recunoaște un exemplu de șmecherie de București, de „miticism” ieftin, exact ce le place lor. Mulți clujeni au o dragoste de București precum deputații de anticipate, și Victor Ponta nu a făcut altceva decât să toarne gaz pe foc. Niciuna din celelalte declarații ale lui Ponta privind autostrada Transilvania sau faptul că tot calcă des pe la Cluj nu au mai ajutat. Răul a fost făcut.

Pe de altă parte, Emil Boc a executat foarte bine o campanie de promovare, apăsând pedala naționalismului transilvan cu accente de „miticii să ne lase în pace”. Naționalism ieftin, dar care se pare că a prins, chit că fostul premier și-a petrecut ultimii ani fix în mijlocul miticilor.

Probabil că voi fi numit băsist sau boc-ist în urma acestui articol (se știe că eram un fan al măsurilor guvernului Boc), dar îmi asum faptul că îl felicit pe Emil Boc pentru că a ales strategia corectă în câștigarea alegerilor din Cluj. Că va face ceva sau că nu va face nimic depinde de el și de Consiliul Local, ideea este că pleacă de la un statut extraordinar pe care Clujul îl are astăzi, atât din punct de vedere importanță cât și dezvoltare, curățenie și frumusețe. Și așteptările sunt mari, chiar foarte mari.

În rest, alegeri mai aberante ca astea nu am mai văzut în istoria post-Decembristă a României. Și e vina noastră. Dar detaliez mai târziu.