Relevanta retelelor sociale

imageMai țineți minte cum se mobilizase lumea pe Facebook cu ocazia alegerilor prezindențiale să o voteze în grup pe Monica Macovei? Țin minte că discuțiile erau atât de înfierbântate încât era clar (pentru fanii dânsei bineînțeles) că Victor Ponta nu va intra în turul 2 deoarece bătălia va fi între Iohannis și Macovei. Încă mai râd când mă gândesc la cât de fun a fost rezultatul și la ce a ieșit.

Ceva similar s-a întâmplat acum cu discuțiile legate de participarea elevilor la ora de religie. Eu mi-am exprimat opinia. Și bineînțeles am fost judecat și „condamnat” pentru că îndrăznesc să doresc ca ai mei copii să aibă o educație religioasă făcută calumea (nu ce se face acum). Am văzut zeci de oameni protestând împotriva orei de religie mergând până acolo încât să dorească interzicerea completă a religiei și a educației religioase. O tâmpenie atâta timp cât libertatea de exprimare și libertatea de a practica religia sunt drepturi garantate de constituție. Da, obligativitatea orei de religie este un abuz demontat de Curtea Constituțională și așa cum am precizat este bine că nu mai este obligatoriu ca elevii să participe la ora de religie pentru că acest lucru responsabilizează cultele să lucreze la o curiculă relevantă și atractivă.

Ei bine, nebunia a continuat pe Facebook. Ce se mai bucurau utilizatorii că acum Biserica Ortodoxă nu va mai putea „spăla” creierii elevilor, că nu va mai avea „clienți” etc. Ziceai că nici 20% dintre elevi nu se vor înscrie la orele de religie. Rezultatul? Aproape 90% dintre elevi s-au înscris. Țineți vă rog minte această cifră: 90%. Repetați-o în mintea voastră până se întipărește, până se tatuează acest 90% în ființa voastră. Fiindcă aceasta este relevanța discuțiilor pe rețelele sociale: 10%.

Da, puteți spune că BOR a spălat creierele părinților, că s-au făcut presiuni, că școlile au făcut abuzuri și multe altele. Ok, dar totuși vorbim de 90%. Nu de 60%, nu de 70%. Ci de 90%.

Această întâmplare este foarte relevantă pentru noi marketerii. Dovedește că habar nu avem să folosim Facebook. Văd la concursuri zeci de idei de promovare pe Facebook, virale, campanii, engagement, conversații. Și mulți marketeri sunt atât de iresponsabili și tâmpi încât să creadă 100% în relevanța acelor discuții. Uită să se uite la cel mai important lucru la care un marketer trebuie să se uite: cifrele. KPI-urile.

Cel mai important KPI este venitul. Ce bani ai făcut din campania pe Facebook. Like-ul nu ține de foame, și nici butonul de Share. Comment-ul nici el. Da, influențează deciziile de cumpărare (mai ales dacă vorbim de feedback-uri negative). Dar nu este un panaceu universal și nici o reinventare a roții în ceea ce privește marketing-ul.

Dacă te uiți pe Facebook mai ales în România vezi mult zgomot. Românul este un revoluționar înnăscut pe Facebook: el iese în stradă, protestează, votează, cumpără, merge la festivaluri de cultură, merge la piese de teatru, mănâncă la fel de fel de localuri promovate prin campanii, acționează! Și totuși când se prezintă campaniile nimeni nu scoate ROI-urile din pantaloni. Pentru că demonstrațiile strâng zeci sau sute de oameni, protestele sunt vagi miorlăieli, vânzările arată prost, numărul de participanți la festivalurile de cultură este și el destul de tragic iar restaurantele ce se promovează prin rețelele sociale sunt cam goale (mai țineți minte restaurantul de fiță ce s-a deschis în Herăstrău, ăla care voia stele Michelin? Exact!).

Facebook este pentru marketeri acest Sfânt Graal în relația cu managementul, e o chestie pe care o pot flutura în fața șefilor deoarece este sexy, este trendy, este cool, este… Dar nu generează vânzări dacă nu bagi bani în el. Nicio rețea socială nu generează vânzări și bani dacă nu investești serios în promovare și în închiderea vânzării.

Discuțiile de pe rețelele sociale își pierd din relevanță din două motive: din cauza zgomotului uriaș în care se pierd și din cauza „cocoșilor” – cei care își umflă mușchii dar care în viața reală nu fac nimic.

Facebook Marketing

facebookDe câte ori aud termenul de Facebook Marketing mă pufnește râsul pentru că ideea în sine de marketing pe o rețea socială mi se pare extrem de forțat. Și nu are cum să funcționeze… în stil clasic! Adică prin bannereală. Teoretic ideea este simplă: Facebook este un site vizitat de X oameni, cu profilele demografice binecunoscute, la care le poți servi ad-uri pe care ei să facă click-uri în funcție de interesele lor. Problema este că CTR-uri mai proaste ca la campaniile de Facebook nu am văzut de când sunt (abia aștept să primesc telefoane de la cei care vând Facebook în România, dar discuția o purtăm obiectiv pe cifre, da?).

Comunicatul GM despre renunțarea la advertising-ul pe Facebook nu mai miră pe nimeni. Pentru că aproape oricine a încercat o campanie pe Facebook s-a lovit de aceeași problemă a CTR-ului prost. Sunt mai multe cauze, în opinia mea:

  • comportamentul utilizatorilor de Facebook este prima; utilizatorii de Facebook intră pe Facebook pentru a interacționa unii cu alții, prin poze, statusuri, înjurături, jocuri etc. Banner-ul nu îți dă interacțiune și în general te deranjează.
  • restricțiile de bannere pe Facebook sunt oribile, și nu permit crearea unor bannere inteligente, atractive, interactive și non-intruzive. Bannerele pe Facebook arată absolut hidos.
  • lipsa de filtrare eficientă a campaniilor pe Facebook duce la apariția unor orori de campanii, inițiative și bannere care efectiv „alungă” privirea oamenilor din acea zonă. Pur și simplu nu vrei să mai vezi acea zonă și ți-o blochezi mental. Nu m-am mai uitat în zona de bannere Facebook de nu știu când.

Sunt primele cauze care îmi vin în cap. Echipele de ingineri de la Facebook trebuie să găsească noi căi de monetizare inteligentă, fie prin proiecte speciale, fie prin pagini comerciale, fie prin noi zone de ad-uri eficiente. Le vor găsi, cu siguranță, pentru că Facebook la ora actuală este o companie inovativă, disruptivă. Însă care trebuie să realizeze că trebuie să inovezi și în monetizare nu doar în engagement și în prezentare.

Nu uitați, pentru discuții constructive cu cei de la Facebook, îi găsiți zilele astea la RoNewMedia!

Sa ne remarcam pe facebook

 

proastapefbAm fost neatent zilele acestea și am cam scăpat numărul de prieteni de pe Facebook de sub control. Mă rog, nu am timp să văd la fiecare request for friendship cine se află în spatele request-ului, sau ce IQ are, așa că mă bazez pe faptul că până la prima greșeală/înjurătură/spam suntem „cunoștințe”.

Well, astăzi o demoazelă a profitat puțin de „cunoștință” și m-a înscris în câteva grupuri, unul din ele fiind o tâmpenie gen job-uri pe Facebook. Și au început să curgă mail-urile de notificare, căci fiecare se simțea destul de inteligent să posteze ceva pe grup. Și m-am trezit cu vreo 20 de mail-uri de notificare pe telefon.

Poate sunt eu mai retard, cert este că de pe telefon nu puteam ieși de pe grup (interfața de mobile de la Facebook), așa că am cerut să fiu scos de pe grup să nu mai primesc mail-uri.

Răspunsul unei alte demoazele a fost cel puțin inteligent, drept urmare am decis să-l împart cu voi toți. Enjoy!

fbcrap

Sa fim sau nu paranoici

laptop-privacy-1Discutam chiar ieri despre privacy în online, despre bazele de date din spatele site-urilor de social media, și de ce se poate face cu ele. Practic, pe măsură ce discutam, îmi veneau în cap diversele aplicații și proiecte existente, și concluzia clară este că pe măsură ce te expui tot mai mult pe social media, poți fi profilat de către entități cu inteligență artificială într-un mod foarte detaliat, aceste entități putând să știe despre tine mai mult decât tine sau decât orice psiholog.

Să detaliez: la modă este să intrii pe Facebook și să îți faci cont, să pui multe multe poze, să scrii despre tine ce muzică îți place, ce orientare religioasă ai, ce cărți citești, și apoi începi să pui statusuri, să comentezi, să interacționezi. Aplicații precum FourSquare sau chiar Places de la Facebook odată activate vor partaja comunității pe unde umbli, și în compania cui te afli în locurile în care umbli.

Toate aceste informații intră în bazele de date, în datacentere uriașe. Foarte bine protejate împotriva hackerilor, împotriva teroriștilor și a răufăcătorilor.

Și de aici este momentul să fim puțin paranoici. Să începem cu pozele. În momentul în care îți faci o poză și o urci pe o rețea socială, o aplicație din spate poate liniștit să identifice toate persoanele din poză chiar dacă tu nu le-ai tag-uit. Mai mult, aplicația poate face acest lucru folosind pozele din baza de date a rețelei sociale. Astfel, aplicația poate genera o informație foarte importantă în funcție de pozele tale: cine sunt persoanele cele mai apropiate ție, cu care ieși, și bineînțeles pe unde îți place să umbli. Chestia asta se poate profila chiar și fără Spaces sau 4sq. Aplicații precum Bing Maps sau Google Maps, Google Earth au baze de date foarte detaliate referitoare la imagini din satelit. Dacă ei le au, clar le au și alții, vedeți câte servicii de mapping există. Pe scurt, dacă tu te pozezi la Sinaia cu prietenii, o aplicație poate analiza pe unde anume ți-a plăcut ție și prietenilor tăi să o frecați prin Sinaia. Bineînțeles determină și cine a mai fost pe acolo, pe cine cunoșteai din cine a mai fost acolo, și pe cine a fost foarte probabil să cunoști. Aplicații precum Photosynth de la Microsoft generează pe baza pozelor dintr-un peisaj întregul peisaj tridimensional. Ei bine, dacă unim Photosynth cu o aplicație de mapping și cu pozele tale, ale prietenilor tăi și a celor care se aflau la un moment dat în acea locație, o aplicație poate genera întregul peisaj tridimensional al zonei, cu toți oamenii implicați, cine cu cine a vorbit (de obicei în poze persoanele din spate interacționează, nu stau la poză), și ce făceau toți la un anumit moment în timp, la un anumit eveniment. Eveniment precum un concert la care s-a dat un mesaj politic: „stop atacurilor din Irak”. O aplicație poate identifica cine anume la acel concert a fost atins de mesaj, cum a reacționat (pe baza expresiilor faciale), și cu cine a fost cel mai probabil să discute despre acel mesaj.

Să trecem la statusuri și comentarii. Cu toții scriem despre noi și comentăm despre ce scriu alții. Analiza lor este foarte importantă, dar nu atât pentru profilarea fiecărui membru al rețelei sociale. Bineînțeles că ți se construiește un profil. Însă la ora actuală există aplicații precum News of the Future sau altele capabile să genereze pe baza informațiilor curente știri din viitor. Practic se analizează contexte, comportamente, evoluții și se prezic stări, evenimente, știri, cu anumite probabilități asociate. Aplicații similare pot genera pe baza statusurilor curente și comentariilor modul în care comportamentul unei persoane va evolua în viitor. Ce statusuri va pune, ce comentarii va pune. Gândiți-vă cât de importante sunt astfel de informații pentru politicieni – să știe peste patru ani cine sunt cei mai probabili alegători! Sau cum vor reacționa masele la anumite măsuri! Sau cine ar trebui „îndepărtat” pentru a schimba reacțiile unor mase (a.i. cine sunt cei mai probabili influențatori pe anumite categorii sau decizii probabile). Sau cine dintre tinerii care postează pe rețelele sociale sunt cei mai probabili a deveni susținători ai unui anumit curent, sau a unei anumite organizații (posibil teroriste).

Ceea ce spun eu este că aceste date personale și aceste aplicații există la ora actuală! Dacă sunt sau nu legate în background, habar nu avem. Toți ne spun că informațiile personale ne sunt securizate, complet inaccesibile răufăcătorilor. Singurul lucru pe care ne bazăm în securitatea datelor sunt promisiunile unor oameni pe care nu îi cunoaștem, dar în care trebuie să avem încredere.

Ce mă amuză cel mai tare este că în trecut organizații precum KGB, Stasi, Securitatea, CIA dedicau miliarde de dolari ascultării și urmăririi cetățenilor pentru a vedea ce fac. Acum, nu mai au nevoie fiindcă cetățenii benevol share-uiesc informațiile necesare.

Ce este de făcut? Cum am spus întotdeauna, responsabilizați-vă. Aveți grijă ce poze puneți, ce postați, ce comentați. Gândiți-vă de două ori înainte, gândiți-vă cum poate fi folosită o poză, un comentariu, un post peste un an, doi, trei, zece, douăzeci.