Istoria Romaniei se cerceteaza pe Facebook

imageMă amuză teribil când un academician sau un cercetător nu înțelege absolut nimic din ce se întâmplă în jurul lui. Tot așa cum rămân mut de admirație când venerabili seniori sunt la zi cu tot ceea ce înseamnă Facebook, Instagram, Snapchat, securitate, privacy etc. De aceea am râs cu poftă la discursul Rectorului Universității Babeș – Bolyai din Cluj, Ioan-Aurel Pop. Cam tot în zona asta se integrează și aberațiile lui Cristoiu, dar mno, vorbim de Ion Cristoiu, adică să râzi de Cristoiu nu este frumos.

Referitor însă la ce spune domnul profesor:

Oamenii lipsiți de cultură generală și de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu mai au capacitatea să compare și să ia decizii în cunoștință de cauză alcătuiesc generația „Google”, generația „Facebook”, generația „SMS” sau toate la un loc! Sunt oameni, în general, inteligenți, dar cu inteligența canalizată spre scopuri controlate de o elită malefică

De fiecare dată când cineva a vrut să sublinieze o idee a apelat la „agenturili străine”. O „elită malefică” controlează generația nouă de oameni dezumanizați, de mici roboței. Care îndrăznesc să provoace la discuții profesorii, să le dea note pe Internet, să îi bârfească, să îi conteste! Căci de fapt aici este problema, nu ai voie să discuți istorie dacă nu ești un expert în istorie. Sau cel puțin trebuie să îți pui eticheta de „amator” ca să nu te ia lumea de expert. Asta deși Umberto Eco a spus-o cel mai bine:

Reţelele de socializare au oferit dreptul la opinie unor legiuni de imbelici care până acum îşi exprimau părerea doar în baruri, în faţa unui pahar de vin, fără să facă vreun rău comunităţii. Camarazii lor îi reduceau imediat la tăcere. Dar acum au acelaşi drept la cuvânt precum un laureat al premiului Nobel

Asta este noua realitate și nimeni nu are cum să o schimbe, cu atât mai puțin dl profesor Ioan-Aurel Pop. Întreg discursul său este un discurs fără conținut. Pentru că dacă ar fi avut conținut, noi, amatorii de istorie am fi aflat niște răspunsuri:

  • Cum se face că nu știm încă detaliat ce s-a întâmplat în ziua de 23 August 1944? Sunt sute de articole dar nimic concret…
  • Cum se face că în continuare nu știm deznodământul bătăliei de la Rovine dar profesorii continuă să speculeze că armata lui Mircea a învins?
  • Care este istoria românilor la sud de Dunăre?
  • Când s-a născut sentimentul de „uniune națională”?

Și altele… Istoria Românilor este în continuare o colecție de speculații amatoricești, parte moștenite de la comuniști parte reciclate din manualele vechi de istorie de dinainte de ‘44 (când și atunci se falsifica istoria pentru a dovedi vechimea nației române).

De aceea stimate domnule Profesor istoria se dezbate pe Facebook: fiindcă speculăm așa cum și dvs speculați. Doar că noi suntem amatori.

#lucruriEXTRAordinare

imagePromiteam luni că voi scrie marți. Acum este miercuri seara dar nu am întârziat decât un pic. Am avut puțintică treabă. Dar hai să vă povestesc despre ceva fain. Despre ceva muncit, despre un altfel de marketing. Să vă povestesc despre #lucruriEXTRAordinare.

Discutăm des cu colegii despre ce oameni întâlnim. Unii faini unii mai puțin faini. Dar să vorbim un pic despre cei faini… Oameni precum Gabriela Atanasov de la Sweet Paprika sau precum cei de la Bookster… oameni precum Alex Găvan care nu mai necesită prezentare. Oameni care fac chestii faine zi de zi. Oameni care escaladează ziduri în viață – fizice sau nu – în fiecare zi. Oameni care într-o Românie pe care oamenii „de bine” ne-au colorat-o în cenușiu continuă să facă chestii. Fără să se laude, fără să caute să iasă în evidență, fac lucrurile să se miște în direcția bună. Growth hackeri care fac chestii despre care alții spun că sunt imposibile.

Și o fac cu ajutorul tehnologiei. Tehnologia vine să ajute oamenii să facă chestii. Deseori chestii ce par imposibile. Și vrem ca și alții să folosească tehnologia pentru a-și îndeplini visul, pentru a face chestii despre care alții spun că sunt imposibile. De aceea am ales să vorbim despre ei…

De ceva timp vorbim pe Facebook-ul Microsoft România despre acești oameni. Vizitați aplicația noastră pentru a afla poveștile lor impresionante. Fiecare videoclip este muncit și fiecare videoclip ne-a smuls o lacrimă uneori și un zâmbet alteori. Fiecare poveste reprezintă un mic succes dar cu impact mare.

Vrem însă să aflăm poveștile voastre. Sunteți mulți care faceți #lucruriEXTRAordinare . Sunteți mulți care faceți chestii „imposibile” cu ajutorul tehnologiei. Haideți să afle și alții despre ce faceți. Spuneți-ne poveștile noastre chiar în aplicație și puteți câștiga premii – patru laptop-uri și cinci tastaturi pliabile ultra-subțiri. Dar dincolo de premii haideți să facem să se vorbească de poveștile voastre.

Este o inițiativă la care țin mult deoarece și eu și colegii mei – Oana, Adela, Violeta, Gabi și mulți alții – am tras mult pentru a o pune pe picioare încercând să aducem ceva de valoare. Oameni de valoare. Și vrem să vă cunoaștem și să motivăm și pe alții să facă #lucruriEXTRAordinare .

Rolul nostru este doar să vă oferim un mic ajutor tehnologic. Pentru că așa cum spunea Satya Nadella:

“we make things so other people can make things”

Simplu, scurt și la obiect.

Mult succes!

Facebook si bugetul statului

imageVoiam astăzi să vă scriu despre ce campanii mișto facem prin retail, ce inițiative mai avem prin consumer dar las pe mâine. O las pe mâine fiindcă din nou asist la o „revoltă” pe Facebook care intră la categoria „furtună într-un pahar cu apă”.

Pe scurt, premierul Cioloș a spus că nu mai bugetează în 2016 bani pentru culte în afara fondurilor care să susțină salariile clericilor. Și la o zi a revenit și a spus că totuși anumite proiecte vor fi finanțate. În ambele cazuri furtuna de pe Facebook zici că era să strângă sute de mii de cetățeni ai României înfuriați care să își susțină punctul de vedere. Doar că vedeți voi, Facebook-ul ăsta nu este chiar atât de unitar precum utilizatorii săi cred; mai mult, începe să fie extrem de silozat iar silozurile să nu se intersecteze absolut deloc.

În primul rând problema finanțării cultelor și în special al cultului ortodox este extrem de complexă inclusiv din punct de vedere legislativ. Există problema confiscării averilor mănăstirești din timpul lui Cuza și a promisiunilor că Biserica va si susținută de către Stat. Doar că atunci Statul era reprezentat de Muntenia, Dobrogea și Moldova și nu și de Transilvania, dar Biserica prin instituțiile susținute de către ea atunci a contribuit masiv la dezvoltarea Principatelor Române. Există argumente de ambele tabere – a celor ce susțin finanțarea Bisericii și a celor care sunt împotrivă și tare mi-e teamă că fără un arbitraj nu se ajunge absolut niciunde. Dar nu disputa aceasta face obiectul acestei postări. Putem discuta ani în șir pe această problematică fără a ajunge la o concluzie.

Problema aici o văd în frustrarea oamenilor care nu înțeleg de ce premierul Cioloș a acționat împotriva voinței lor. Le răspund simplu: nu a acționat împotriva voinței lor ci întru voința majorității cetățenilor României. Cei care sunt împotriva finanțării Bisericii Ortodoxe nu reprezintă o majoritate. În silozul lor și al prietenilor lor ei reprezintă o majoritate, dar silozul lor în sine nu este o majoritate. Ca și dovadă mai țineți minte furtuna din paharul cu apă al suspendării obligativității orelor de Religie la școală? Câți părinți au ales benevol să își dea copiii la ore de Religie? Vă spun eu: 88%.

Mai țineți minte o altă furtună dintr-un pahar cu apă? Aia cu alegerile prezidențiale unde ziceai că în turul 2 nici nu intră Ponta, ci Monica „M10” Macovei și Iohannis… Și exemplele pot curge gârlă.

Facebook nu oglindește părerea majorității românilor și nu o va face niciodată. Fiecare vede doar feed-urile prietenilor, și în general își selectează cu grijă informațiile care îi curg. Tâmpe sau nu, din surse dubioase sau mincinoase sau nu. Fiecare face parte dintr-un siloz, și deseori silozul său nu are legătură cu alte silozuri. Dar fiecare crede că face parte dintr-o majoritate. Nu face! Vreți să vedeți niște cifre care arată majorități sau procentaje uriașe relevante pentru partide căci ei sunt target market pentru „reforme”?

Un procent de 42% dintre români cred că Soarele se învârte în jurul Pământului. Studiu din 2010. Ținând cont că lumea se tâmpește, foarte probabil că acest procentaj a crescut.

Suntem pe primul loc în Europa de Est în ceea ce privește analfabetismul. Avem peste 100.000 de analfabeți. Se estimează că peste 40% din tinerii de sub 14 ani sunt analfabeți funcționali.

Mai vreți cifre? 64% din populația rurală a României nu are baie în casă, 72% au veceul în fundul curții. Dar peste 62% din gospodăriile rurale sunt conectate la Internet.

Vreți să vedeți ceva relevant? Luați de aici:

image

Pe scurt, cam 22.000 de cetățeni români au dat Like la o tâmpenie crasă. În patru ore. 5.500 de genii pe oră. 92 pe minut. 1,5 români pe secundă. De aici vine relevanța. Ei sunt cetățenii relevanți pentru autorități. Lor le sunt dedicate reformele, legile, inițiativele. Sunt ușor de dus de nas, ei votează, ei au păreri, ei cred în conspirații, ei dau Like să salveze copii de la moarte.

P.S.: nu spun aici că cei care susțin finanțarea bisericilor sunt tâmpi. Am văzut opinii bine argumentate, inclusiv din punct de vedere local. Nu dezbaterea în sine face subiectul postării. Ci irelevanța opiniilor pe Facebook, și faptul că deși crezi că faci parte dintr-o majoritate, nu faci. Și asta este și asta trebuie să accepți.

Relevanta retelelor sociale

imageMai țineți minte cum se mobilizase lumea pe Facebook cu ocazia alegerilor prezindențiale să o voteze în grup pe Monica Macovei? Țin minte că discuțiile erau atât de înfierbântate încât era clar (pentru fanii dânsei bineînțeles) că Victor Ponta nu va intra în turul 2 deoarece bătălia va fi între Iohannis și Macovei. Încă mai râd când mă gândesc la cât de fun a fost rezultatul și la ce a ieșit.

Ceva similar s-a întâmplat acum cu discuțiile legate de participarea elevilor la ora de religie. Eu mi-am exprimat opinia. Și bineînțeles am fost judecat și „condamnat” pentru că îndrăznesc să doresc ca ai mei copii să aibă o educație religioasă făcută calumea (nu ce se face acum). Am văzut zeci de oameni protestând împotriva orei de religie mergând până acolo încât să dorească interzicerea completă a religiei și a educației religioase. O tâmpenie atâta timp cât libertatea de exprimare și libertatea de a practica religia sunt drepturi garantate de constituție. Da, obligativitatea orei de religie este un abuz demontat de Curtea Constituțională și așa cum am precizat este bine că nu mai este obligatoriu ca elevii să participe la ora de religie pentru că acest lucru responsabilizează cultele să lucreze la o curiculă relevantă și atractivă.

Ei bine, nebunia a continuat pe Facebook. Ce se mai bucurau utilizatorii că acum Biserica Ortodoxă nu va mai putea „spăla” creierii elevilor, că nu va mai avea „clienți” etc. Ziceai că nici 20% dintre elevi nu se vor înscrie la orele de religie. Rezultatul? Aproape 90% dintre elevi s-au înscris. Țineți vă rog minte această cifră: 90%. Repetați-o în mintea voastră până se întipărește, până se tatuează acest 90% în ființa voastră. Fiindcă aceasta este relevanța discuțiilor pe rețelele sociale: 10%.

Da, puteți spune că BOR a spălat creierele părinților, că s-au făcut presiuni, că școlile au făcut abuzuri și multe altele. Ok, dar totuși vorbim de 90%. Nu de 60%, nu de 70%. Ci de 90%.

Această întâmplare este foarte relevantă pentru noi marketerii. Dovedește că habar nu avem să folosim Facebook. Văd la concursuri zeci de idei de promovare pe Facebook, virale, campanii, engagement, conversații. Și mulți marketeri sunt atât de iresponsabili și tâmpi încât să creadă 100% în relevanța acelor discuții. Uită să se uite la cel mai important lucru la care un marketer trebuie să se uite: cifrele. KPI-urile.

Cel mai important KPI este venitul. Ce bani ai făcut din campania pe Facebook. Like-ul nu ține de foame, și nici butonul de Share. Comment-ul nici el. Da, influențează deciziile de cumpărare (mai ales dacă vorbim de feedback-uri negative). Dar nu este un panaceu universal și nici o reinventare a roții în ceea ce privește marketing-ul.

Dacă te uiți pe Facebook mai ales în România vezi mult zgomot. Românul este un revoluționar înnăscut pe Facebook: el iese în stradă, protestează, votează, cumpără, merge la festivaluri de cultură, merge la piese de teatru, mănâncă la fel de fel de localuri promovate prin campanii, acționează! Și totuși când se prezintă campaniile nimeni nu scoate ROI-urile din pantaloni. Pentru că demonstrațiile strâng zeci sau sute de oameni, protestele sunt vagi miorlăieli, vânzările arată prost, numărul de participanți la festivalurile de cultură este și el destul de tragic iar restaurantele ce se promovează prin rețelele sociale sunt cam goale (mai țineți minte restaurantul de fiță ce s-a deschis în Herăstrău, ăla care voia stele Michelin? Exact!).

Facebook este pentru marketeri acest Sfânt Graal în relația cu managementul, e o chestie pe care o pot flutura în fața șefilor deoarece este sexy, este trendy, este cool, este… Dar nu generează vânzări dacă nu bagi bani în el. Nicio rețea socială nu generează vânzări și bani dacă nu investești serios în promovare și în închiderea vânzării.

Discuțiile de pe rețelele sociale își pierd din relevanță din două motive: din cauza zgomotului uriaș în care se pierd și din cauza „cocoșilor” – cei care își umflă mușchii dar care în viața reală nu fac nimic.

Facebook Marketing

facebookDe câte ori aud termenul de Facebook Marketing mă pufnește râsul pentru că ideea în sine de marketing pe o rețea socială mi se pare extrem de forțat. Și nu are cum să funcționeze… în stil clasic! Adică prin bannereală. Teoretic ideea este simplă: Facebook este un site vizitat de X oameni, cu profilele demografice binecunoscute, la care le poți servi ad-uri pe care ei să facă click-uri în funcție de interesele lor. Problema este că CTR-uri mai proaste ca la campaniile de Facebook nu am văzut de când sunt (abia aștept să primesc telefoane de la cei care vând Facebook în România, dar discuția o purtăm obiectiv pe cifre, da?).

Comunicatul GM despre renunțarea la advertising-ul pe Facebook nu mai miră pe nimeni. Pentru că aproape oricine a încercat o campanie pe Facebook s-a lovit de aceeași problemă a CTR-ului prost. Sunt mai multe cauze, în opinia mea:

  • comportamentul utilizatorilor de Facebook este prima; utilizatorii de Facebook intră pe Facebook pentru a interacționa unii cu alții, prin poze, statusuri, înjurături, jocuri etc. Banner-ul nu îți dă interacțiune și în general te deranjează.
  • restricțiile de bannere pe Facebook sunt oribile, și nu permit crearea unor bannere inteligente, atractive, interactive și non-intruzive. Bannerele pe Facebook arată absolut hidos.
  • lipsa de filtrare eficientă a campaniilor pe Facebook duce la apariția unor orori de campanii, inițiative și bannere care efectiv „alungă” privirea oamenilor din acea zonă. Pur și simplu nu vrei să mai vezi acea zonă și ți-o blochezi mental. Nu m-am mai uitat în zona de bannere Facebook de nu știu când.

Sunt primele cauze care îmi vin în cap. Echipele de ingineri de la Facebook trebuie să găsească noi căi de monetizare inteligentă, fie prin proiecte speciale, fie prin pagini comerciale, fie prin noi zone de ad-uri eficiente. Le vor găsi, cu siguranță, pentru că Facebook la ora actuală este o companie inovativă, disruptivă. Însă care trebuie să realizeze că trebuie să inovezi și în monetizare nu doar în engagement și în prezentare.

Nu uitați, pentru discuții constructive cu cei de la Facebook, îi găsiți zilele astea la RoNewMedia!