Stiri normale

image

Posibil caz de abuz la Colegiul Tudor Vianu din București

O comisie ministerială investighează un posibil abuz săvârșit de un profesor la Colegiul Național Tudor Vianu din București. Acesta este acuzat de un părinte și de un profesor că a sugerat unui elev că pentru mărirea unei note acesta trebuie să se târască în genunchi. Colegii profesorului și colegii de clasă ai elevului sugerează că totul a fost o glumă inițiată chiar de către elevi. Cercetările continuă. Vom reveni cu amănunte.

Lege controversată lansată în dezbatere publică

Un grup de deputați PNL, PSD, UDMR și minorități au depus o propunere de lege destinată creșterii prevenției bolilor la cetățenii români. Conform notei de fundamentare aceștia trebuie să conștientizeze pericolele la care se supun neprezentându-se la controalele medicale anuale. Însă atât nota de fundamentare cât și textul de lege conțin pasaje controversate și contestate atât de mass-media cât și de oameni politici. Textul legii poate fi consultat AICI și nota de fundamentare AICI. Deoarece legea este în dezbatere publică cetățenii sunt invitați să contribuie la textul legii.

Așa ar fi trebuit să arate două știri normale într-o țară normală. Nu mai trebuie să exemplific cum s-au desfășurat în realitate „ostilitățile”.

Știrile normale au devenit un lux, o raritate. Știrile tip „idiocracy” reprezintă noua realitate. Trist este că văd știri de tip „idiocracy” chiar și în presa internațională semn că lucrurile o iau razna tot mai mult. Și totuși mai există public intelectual ce dorește să consume știri normale.

Și pentru ei în curând niște cercetători vor prezenta o idee de normalitate. Se lucrează intens dar ce va ieși va fi frumos. Lucruri inteligente pentru oameni inteligenți.

Facebook si bugetul statului

imageVoiam astăzi să vă scriu despre ce campanii mișto facem prin retail, ce inițiative mai avem prin consumer dar las pe mâine. O las pe mâine fiindcă din nou asist la o „revoltă” pe Facebook care intră la categoria „furtună într-un pahar cu apă”.

Pe scurt, premierul Cioloș a spus că nu mai bugetează în 2016 bani pentru culte în afara fondurilor care să susțină salariile clericilor. Și la o zi a revenit și a spus că totuși anumite proiecte vor fi finanțate. În ambele cazuri furtuna de pe Facebook zici că era să strângă sute de mii de cetățeni ai României înfuriați care să își susțină punctul de vedere. Doar că vedeți voi, Facebook-ul ăsta nu este chiar atât de unitar precum utilizatorii săi cred; mai mult, începe să fie extrem de silozat iar silozurile să nu se intersecteze absolut deloc.

În primul rând problema finanțării cultelor și în special al cultului ortodox este extrem de complexă inclusiv din punct de vedere legislativ. Există problema confiscării averilor mănăstirești din timpul lui Cuza și a promisiunilor că Biserica va si susținută de către Stat. Doar că atunci Statul era reprezentat de Muntenia, Dobrogea și Moldova și nu și de Transilvania, dar Biserica prin instituțiile susținute de către ea atunci a contribuit masiv la dezvoltarea Principatelor Române. Există argumente de ambele tabere – a celor ce susțin finanțarea Bisericii și a celor care sunt împotrivă și tare mi-e teamă că fără un arbitraj nu se ajunge absolut niciunde. Dar nu disputa aceasta face obiectul acestei postări. Putem discuta ani în șir pe această problematică fără a ajunge la o concluzie.

Problema aici o văd în frustrarea oamenilor care nu înțeleg de ce premierul Cioloș a acționat împotriva voinței lor. Le răspund simplu: nu a acționat împotriva voinței lor ci întru voința majorității cetățenilor României. Cei care sunt împotriva finanțării Bisericii Ortodoxe nu reprezintă o majoritate. În silozul lor și al prietenilor lor ei reprezintă o majoritate, dar silozul lor în sine nu este o majoritate. Ca și dovadă mai țineți minte furtuna din paharul cu apă al suspendării obligativității orelor de Religie la școală? Câți părinți au ales benevol să își dea copiii la ore de Religie? Vă spun eu: 88%.

Mai țineți minte o altă furtună dintr-un pahar cu apă? Aia cu alegerile prezidențiale unde ziceai că în turul 2 nici nu intră Ponta, ci Monica „M10” Macovei și Iohannis… Și exemplele pot curge gârlă.

Facebook nu oglindește părerea majorității românilor și nu o va face niciodată. Fiecare vede doar feed-urile prietenilor, și în general își selectează cu grijă informațiile care îi curg. Tâmpe sau nu, din surse dubioase sau mincinoase sau nu. Fiecare face parte dintr-un siloz, și deseori silozul său nu are legătură cu alte silozuri. Dar fiecare crede că face parte dintr-o majoritate. Nu face! Vreți să vedeți niște cifre care arată majorități sau procentaje uriașe relevante pentru partide căci ei sunt target market pentru „reforme”?

Un procent de 42% dintre români cred că Soarele se învârte în jurul Pământului. Studiu din 2010. Ținând cont că lumea se tâmpește, foarte probabil că acest procentaj a crescut.

Suntem pe primul loc în Europa de Est în ceea ce privește analfabetismul. Avem peste 100.000 de analfabeți. Se estimează că peste 40% din tinerii de sub 14 ani sunt analfabeți funcționali.

Mai vreți cifre? 64% din populația rurală a României nu are baie în casă, 72% au veceul în fundul curții. Dar peste 62% din gospodăriile rurale sunt conectate la Internet.

Vreți să vedeți ceva relevant? Luați de aici:

image

Pe scurt, cam 22.000 de cetățeni români au dat Like la o tâmpenie crasă. În patru ore. 5.500 de genii pe oră. 92 pe minut. 1,5 români pe secundă. De aici vine relevanța. Ei sunt cetățenii relevanți pentru autorități. Lor le sunt dedicate reformele, legile, inițiativele. Sunt ușor de dus de nas, ei votează, ei au păreri, ei cred în conspirații, ei dau Like să salveze copii de la moarte.

P.S.: nu spun aici că cei care susțin finanțarea bisericilor sunt tâmpi. Am văzut opinii bine argumentate, inclusiv din punct de vedere local. Nu dezbaterea în sine face subiectul postării. Ci irelevanța opiniilor pe Facebook, și faptul că deși crezi că faci parte dintr-o majoritate, nu faci. Și asta este și asta trebuie să accepți.

CVT si politica damboviteana

imageIeri s-a stins din viață Corneliu Vadim Tudor, politician, poet, om de cultură. Cam așa ar fi trebuit să sune știrile. Nu au sunat așa – presa românească s-a împărțit în două: o parte care și-a pus fustele-n cap și a dat-o pe boceală regretând un „mare patriot”, un „om ce iubea România” și o parte care s-a apucat să o dea pe invective. Era de așteptat, obiectivitatea relatării unei știri nu mai face demult obiectivul a ceea ce-a mai rămas din presa din România.

Corneliu Vadim Tudor a fost cu bune și rele un politician etalon pentru politica din România. Fost lingău de partid reșapat în patriot național, extremist, xenofob, cu un discurs pseudo-naționalist orientat către parvenire personală și de grup, a fost trădat de oamenii lui în momentul în care partidul a început să pice și s-au prins și restul că nu mai este rost de căpătuială. Zic „etalon” pentru că la mult timp după ce a picat în dizgrație elemente din discursurile sale naționaliste au fost folosite în campania electorală din 2014 (de fapt l-a și susținut pe unul dintre candidați după ce cu puțin timp în urmă îl bălăcărise în fițuica pe care o conducea).

Corneliu Vadim Tudor lasă în urmă o moștenire cu gust amar pentru România dar și pentru Europa. Politicianul a crescut în anii ‘90 având în spate un discurs naționalist, xenofob, extremist, discurs relevant pentru nostalgicii comunismului ceaușist – un 7-8% ce îi permitea întotdeauna accesul în Parlament. Surpriza a venit în anul 2000 când după o guvernare dezastruoasă a Convenției Democrate în bătălia finală pentru Cotroceni a ajuns CVT și Iliescu. CVT cu susținerea unui număr surprinzător de mare de tineri demoralizați de lipsa unei alegeri între stânga și dreapta. Mă gândesc cu groază ce ar fi fost de ar fi ajuns VC Tudor să ne fie președinte… Gustul amar pentru Europa stă nu atât în faptul că a fost europarlamentar ci în faptul că Europa nu a învățat nimic din experiența României din anul 2000. România a trecut pe lângă dezastru milimetric (întrând bineînțeles într-un alt dezastru, al guvernării Năstase) – populația dezamăgită de liderii partidelor a votat într-un număr șocant de mare cu un xenofob și extremist. Similar populația europeană din țările vestice este gata să dea un vot de încredere formațiunilor extremiste, dezamăgite fiind de liderii săi corupți. Habar nu au ce îi așteaptă…

Dar amprenta cea mai puternică CVT a lăsat-o în presă. Este cel care a pornit mișcarea „dă cu noroi și cu rahat în cine vrei, că nu are nimeni ce să îți facă”. Zeci, sute de procese de calomnie și insulte a avut CVT datorită minciunilor aruncate prin fițuicile sale. A fost „părintele spiritual” a ceea ce a reprezentat OTV, urmat de emisiunile lui Măruță, ale lui Capatos, Asistentele și ce alte creații a mai fătat media românească. Mizeria aruncată de el a puțit atât de tare încât i-a împuțit și pe oameni de la care nu te-ai fi așteptat să intre în hora fecalelor mediei românești. Primul scandal media românesc fără niciun fel de dovadă – „relația” Ronei Hartner cu președintele Emil Constantinescu (încă mă pufnește râsul când mă gândesc ce stupid a fost „scandalul”) – a dat naștere la tot ceea ce vedeți astăzi: amantlâcuri presupuse sau reale, acuze aruncate aiurea, mizerii fără acoperire, toate sub pretextul „cine ce-mi poate face?”.

Astăzi blogul Cronicii Cârcotașilor trage de urechi pe jurnaliști și bloggeri pentru că nu au decență în relatarea decesului lui Corneliu Vadim Tudor. Este amuzant că se vorbește de decență în cazul unei emisiuni care îl aduce în prim plan pe Șerban Huidu care după ce a făcut faimosul accident scria:

Nu voi mai apărea în prim plan la Cronică şi asta din respect pentru victimele cumplitului accident. Nu am susţinut niciodată că sunt fără pată, dar reacţia unor colegi de presă m-a lăsat fără grai. Vă rog să înţelegeţi că Şerban Huidu nu se agaţă de statutul de persoană publică şi că niciodată nu a făcut acest lucru.

Explicația este dată pe blogul Cronicii Cârcotașilor:

“De ce s-a intors criminalul?”
E vorba de Serban. Am mai vazut asta.
Puzderie de oameni care aruncă piatra. Toti confundă un accident cu o crimă. Ma astept la multe alte injuraturi dupa acest articol.
Oameni buni, nimeni nu regreta mai mult dcat omul asta ce s-a intamplat.
Acum ce poate sa faca?! Sa renunte pentru toata viata la meseria lui? Sa nu mai munceasca?
Credeti ca nu plateste in fiecare zi? Vă inselati amarnic.
Revenirea lui pe sticla a avut loc in urma unei munci de convingere de ani de zile.
Multi oameni i-au tot spus ca acolo ii este locul si ne bucurăm ca, in cele din urmă, a cedat.

Pentru cei care cred că Șerbănică nu avea ce să mai pape și avea nevoie să muncească, să nu uităm că el deține brand-ul Cronica Cârcotașilor și este producător al emisiunii. Dar am vorbit prea mult de acest exemplu – voiam doar să arăt cum o emisiune care ani la rând a câștigat premiul pentru cea mai bună emisiune de umor a fost pervertită după exemplul „cine ce poate să-mi facă” coroborată cu uitarea românilor.

Pentru că românii uită, da… uită cum au murit la Revoluție în urma ordinelor unor generali aflați astăzi în libertate. Uită cum le-au murit frații în 13-15 Iunie uciși de gloanțele securiștilor sau de bâtele pseudo-minerilor. Uită de toți frații lor plecați în Vest să scape de prigoana post-comunistă și de ceea ce neocomuniștii au numit „tranziție” – proces în urma căruia au apărut toți nemernicii pe care astăzi DNA-ul îi trimite după gratii. Uită de cum CVT a mânjit pe toți cei pe care i-a putut mânji.

Și apropo de Ion Iliescu – nu sunt de acord deloc cu cei care îi doresc moartea. Nu, eu doresc să îl văd pe Ion Iliescu judecat pentru crimele din 13-15 Iunie 1990. Vreau să îl văd judecat pentru a înțelege de ce generația părinților mei și-a distrus tinerețea iar generația mea adolescența și într-o mare parte tinerețea. Trebuie cumva ca această rană a poporului român să începe să se vindece. Oamenii de teapa lui nu au voie să moară înainte de a fi judecați – ce a câștigat lumea prin moartea lui Slobodan Milosevici înainte de a i se finaliza judecata?

Închei spunând că nu elogiindu-l pe Corneliu Vadim Tudor sau mânjindu-l procedăm corect. Nu, a fost un om cu bune și cu rele care a avut un impact asupra politicii și presei din România. Și avem învățăminte de tras, trebuie să înțelegem cum NU trebuie să mergem înainte.

Mizerii in media-buying

Când ne-am întâlnit la gala Biz Marketing Xchange, am decis împreună cu câțiva marketing manageri să încercăm să vorbim public cât mai mult despre experiențele noastre pozitive (best practices, recomandări, ghiduri) dar și despre experiențele noastre negative – țepe, practici ilegale sau imorale, campanii create doar pentru a obține premii etc.

Astăzi vreau să vă vorbesc despre una din mizeriile făcute de agenții în media-buying. Foamea este mare, prostia este multă, agențiile angajează tot mai mulți juniori pe posturi de seniori (btw, cei mai amuzanți sunt juniorii care se cred seniori), cetățeni care cred că lumea este a lor și că li se cuvine orice. Și că clienții în general sunt proști bâtă (bine, ținând cont că și clienții angajează la Marketing juniori parțial uneori au dreptate).

Cea mai clasică și simplă schemă, la fel de tâmpă precum scrisoarea nigeriană este să umfli prețurile media ca să îți crești comisionul. Să zicem că CPM-ul în România este approx 2 EUR (da, este plin de site-uri de valoare). Nu vorbesc de discount-uri și de prețuri de listă ci de situația reală – 2 EUR (și mai jos). Aceasta este valoarea reală a conținutului site-urilor românești. Mai sunt unele de fac excepție, dar cam pe aici se învârte CPM-ul în România.

Și te trezești pe mână cu o frumusețe de plan media conceput probabil în veceul firmei între două cuie, cu CPM-uri mânca-le-ar mama numai de 5 EUR – 7 EUR de ai zice că în toiul crizei clienții au început să plătească mai bine pentru conținut mai prost. Bineînțeles că după ce dai două proverbe și zicători printre dinți, te uiți cu tristețe la brand-ul agenției ce ți-a trimis acel media plan, te întrebi ce dracu s-a ales de piața asta și cum au ajuns agențiile să angajeze doar cu buletinul, te întrebi cât de prost te crede și îți dai seama ce foame poate fi în piață de dai de astfel de garabeți.

Care este efectul? Foarte multe firme își angajează oameni de creație, copywriteri și chiar și media planneri doar pentru a scăpa de agenții. Te întrebi ce naiba poate face un media planner într-o firmă? Păi acesta este efectul doi – campanii pe Google, Facebook, Yahoo și Skype care sunt provideri internaționali și unde este mai greu să dai țeapă cu supraprețuri.

Și uite așa vezi talente din agenții miorlăindu-se pe IQAds de clienți, de piață, de lipsă de bani și de proiecte provocatoare. Păi ce proiecte provocatoare mă la dume de 7 EUR CPM pe site-uri cu șapte rânduri de reclame plus opt pop-up-uri?

Ce îmi place însă este că ușor ușor piața se curăță eficient. Noul val al crizei sau al resetului care vine din Est va face să doară și mai tare.

Problema migratiei

Oamenii arareori pleacă din locurile în care locuiesc de bine. Arareori. Îmi amintesc cum îmi povestea bunica de „refugiu” – atunci când trupele Horthyste au ocupat Ardealul și sute de mii de români au fugit din calea lor. Și cum cu toții au așteptat să se întoarcă în orașele lor – unii au rămas prin Brașov sau alte orașe, inclusiv sora bunicii mele care s-a îndrăgostit acolo și a rămas acolo. Dar nimeni nu a plecat de bine.

Este îngrozitor să vezi zilele acestea miile de refugiați sirieni, sudanezi, etiopieni, afgani, irakieni, libieni și mulți alții ce fug din calea războiului către Europa în căutarea unui cămin. Drama umană este indescriptibilă și este amplificată de traficanții de carne vie, de teroriști care au găsit ocazia să infiltreze extremiști în rândul refugiaților, de țările care ridică garduri pentru a se apăra de ei (de parcă Marele Zid Chinezesc ar fi rezolvat ceva).

Un milion de refugiați așteaptă pe coastele Africii bărci care să îi ducă în Europa. Un milion! Alte sute de mii sunt deja în Europa disperați, înfometați, speriați – și Europa pare copleșită și lipsită de soluții. Europa ridică garduri și încearcă să oprească traficul prin Eurotunel (pun pariu că cineva deja se gândește să-l arunce în aer). Componenta umană a fost demult uitată în fața orgoliilor și a intereselor autorităților europene (business is business – cineva plătește pentru garduri, pentru hrana pentru refugiați – da, din drame umane se fac bani mulți). Țările europene își reproșează una alteia în loc a se uni pentru a implementa cea mai simplă soluție ever:

REZOLVAȚI SITUAȚIA ÎN ȚĂRILE DE UNDE VIN REGUGIAȚII!

Este simplu: nu mai vrei să vină refugiați? Ajută-i să-și rezolve situația în țara lor! Franța, Anglia, Germania, Italia, Spania ar putea oricând sub egida ONU (această organizație omni-inutilă) sau NATO să intervină militar în primul rând și umanitar în al doilea rând în toate aceste țări pentru a opri măcelurile, războaiele și genocidele. Au făcut-o în trecut (când exista interes). Impui legea acolo unde nu mai este lege – trimiți trupe și rezolvi situația.

Da, legi internaționale, drepturile omului, integritate teritorială – oamenii sunt măcelăriți zilnic și un milion de refugiați așteaptă să vină în Europa. Și Europa doarme de rupe. Oamenii continuă să moară, gherilele extremiste continuă să-și facă de cap, copiii continuă să fie recrutați de către gherile și nimeni nu face nimic.

Somn ușor. Dolarii continuă să curgă…