Violul la romani

Tragedia unei fete din România (și județul Vaslui este în România) a ajuns subiect de batjocură națională pe toate canalele de știri. Absolut toată lumea are o părere, toată lumea se substituie Justiției, toată lumea ar face și ar drege. Am și eu o părere dar mi-o exprim în privat. Prefer ca aici să discutăm despre cum privesc românii violul.

Violul este de obicei apanajul unei societăți primitive. Cu cât mai primitivă societatea cu atât au loc mai multe violuri. Vezi Nigeria, Sudan și alte locuri pe unde echipele mass-media românești nu ajuns în satele în care Boko Haram face ravagii (niște viteji și ăia, atacă sate fără apărare, când văd un tanc fug ca șoarecii) să întrebe familiile devastate ce simt; și să le aducă la Măruță. Revenind – într-o societate primitivă numărul violurilor este mare. Cauzalitatea nu se află în filmele porno, nu se află în Internet – când nobilul utiliza dreptul său de primae noctis nu se documenta în prealabil pe Internet. Cauzalitatea se află întotdeauna în cultura comunității care acceptă și tolerează astfel de acte abominabile. Nu credeți? Vedeți AICI.

Credeți că acest viol este culmea abominabilului? Ați uitat de nunțile aranjate între copii de 11-12 ani finalizate cu violul miresei? Și totul dat în prime-time la televizor ca să vadă o țară întreagă? Se întâmplă în România, sub ochiul tolerant al autorităților care se mișcă doar când aceste cazuri apar în presa internațională!

Credeți că aceste mizerii sunt abominabile? Uitați de oamenii politici trecuți prin paturile unor copile minore obligate să se prostitueze! Uitați de oameni politici acuzați că au făcut trafic de carne vie! Cu minore! De ei astăzi nu se discută!

Societatea este bolnavă, primitivă și îi va lua ceva ani să se civilizeze și să evolueze. Iar sub presiunea resetului economic și a globalizării nu o văd făcând-o. Dar cred că ne văităm destul și nu facem nimic.

Petițiile ce pun presiune pe justiție nu ajută. Nu pe justiție trebuie pusă presiune acum așa cum greșit a făcut-o prost Primul Ministru. Justiția lucrează cu mecanismele pe care le are. Și mecanismele sunt stricate. În primul rând pedepsele pentru viol sunt frecție la picior de lemn. Asta în primul rând. În al doilea rând procesele de viol se judecă greu, încet și extrem de umilitor pentru victimă. În al treilea rând se fac prea puține pentru numeroasele victime ale violurilor – și ele au nevoie de tratament, de consiliere, de reintegrare într-o societate primitivă. Și nu vorbim de consiliere de două-trei luni ci de doi-trei ani.

Oamenii politici au dat-o pe gargară. Primul Ministru țipă la Ministrul Justiției uitând că are o majoritate confortabilă în Parlament care poate trece o nouă lege care să schimbe pedepsele pentru viol. Uită că poate da drumul la programe prin Ordonanțe de Urgență. Uită că ei au în mână frâiele să schimbe mecanismele. Justiția funcționează acum în România destul de bine ținând cont de ce mecanisme are la îndemână și de câte bețe în roate i se pun.

Avem (sau aveam până astăzi) două președinte a două partide din România. Cele mai importante partide – cel de la Guvernare și cel din Opoziție. Ambele doamne. Ambele fără niciun drive pentru a face ceva concret împotriva violurilor. Nimic. Nicio inițiativă, absolut nimic. Să ne uităm la declarația purtătorului de cuvânt al PSD, Gabriela Vrânceanu Firea Palade:

Este poate momentul să luăm în seamă zecile de mii de voci care au luat atitudine în acest caz şi să înăsprim atât pedepsele pentru astfel de infracţiuni, cât şi măsurile preventive pe parcursul derulării cercetărilor şi a procesului. De asemenea, poate va fi considerată oportună reluarea dezbaterilor în Parlament asupra legii privind castrarea chimică a violatorilor, proiect care a trecut de Senat şi aşteaptă să intre pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor

Ați înțeles, da? În contextul în care tragedia tinerei fete este pe toate canalele, POATE ar fi OPORTUNĂ reluarea dezbaterilor. POATE. PROBABIL. Vaporware, nimic concret! Nici de la guvernare, nici din opoziție! Nimic!

Închei adresându-mă celor care arată cu degetul spre județul Vaslui spunând că „uite ce primitivi”. Sunt și ei români, cetățeni ai României. În 25 de ani de la gargara din Decembrie ce s-a făcut pentru creșterea acelei zone? Ok, hai să luăm și alte zone ale țării – jud Teleorman, jud Hunedoara, jud Botoșani, jud Covasna, jud Harghita și lista poate continua. Serios, ce s-a făcut pentru creșterea acestor zone? România este acum pe excedent bugetar, ce programe pentru creșterea acestor zone se implementează? Da, știu de programele de stimulare a investițiilor în aceste zone, dar eu vorbesc aici de educație, de programe de creare de biblioteci, săli de cultură, etc (btw, Ideo Ideis unul dintre cele mai importante și vizibile evenimente teatrale din România se desfășoară într-un oraș fără teatru – și nu este o critică, arată interesul autorităților).

Ipocrizie de vara

Internetul începe să devină din ce în ce mai mult veceul în care să îți verși accesele de ipocrizie și superioritate. Și când mă gândesc că începuse ca un loc frumos în care lumea se documenta, citea, apoi a devenit un templu al pornografiei și al fetișurilor ca să ajungă în prezent un veceu al frustrărilor și al crizelor de ipocrizie.

1. Selfies. Faptul că selfie stick-urile (baghete ale lui Narcissus) se vând atât de bine arată cât de retard a ajuns omul. Ca să îți faci tu singur ție poză îți trebuie o botă. Pe vremuri bota era folosită cu utilitate, gen să altoiești adolescentul când începe să îi semnalizeze accesele de know-it-all și superioritate. Acum bota este folosită chiar de adolescent, de părinte, de bunici deopotrivă pentru a-și ilustra anonimatul scufundându-se cu nasul înainte în glodul ignorării globale. Fiecare alergare după like este o cursă mai dificilă decât cursa până la aprozar să iei un cartof să prepari ceva. Șoarma și like-uri – obiectivul românului mediu.

2. Grecia. Cu toții suntem alături de greci, cu toții avem păreri. O parte din noi îi consideră putori, o parte îi consideră eroi. Cu toții avem acum o părere însă ce avem în comun este că ne simțim atât de superiori! Noi, acești barzi ai Carpaților, apărători ai creștinătății când noi stăteam stavilă Islamului la porțile Europei în care se construiau catedrale (căci niciodată, dar niciodată nu s-ar fi gândit cineva ca în loc să traversezi două rânduri de munți mai bine o iei prin Serbia pe unde e neted; mă rog, așa au fost atacate Buda și Viena, dar era clar o excepție), ar trebui să simțim milă față de greci și multă înțelegere. Pentru că suntem superiori. Iată, noi avem o balanță pozitivă a economiei, nu ne-am împrumutat ca nebunii. Avem o datorie externă de 72 mld EUR. Este drept că balanța la buget este pozitivă fiindcă NU S-AU FĂCUT PROIECTE (adică pe înțelesul tuturor: fraiere, mori pe șoselele patriei căci nu s-au făcut autostrăzi astfel încât balanța este pozitivă). Nu s-au generat job-uri noi, trei milioane de români muncesc în afara granițelor de bine ce ne este. Dar da, Doamne, atât de superiori suntem noi grecilor.

3. Carne. „Nu mai mâncați carne” este noul „nu ucideți câinii cu hingherii”. Alegerea de a fi vegetarian sau lacto-vegetarian este o alegere în sine și cel care face alegerea nu este cu nimic superior celui care mănâncă ce vrea mușchiul lui și vice-versa. Nu și pe Internet. Pe Internet dacă mănânci carne poți să devii acest paria care mănâncă mortăciuni, hăpăie suflețele de animale inocente, înghite inimioare nevinovate. Dap, și o fac fără sare pentru a-mi lua necesarul de proteine. Chiar astăzi dimineață în timp ce hăpăiam dintr-o vițică „a la bleu” mă gândeam cum ar fi mers un spanac ceea ce probabil am să mănânc mâine fiindcă pot și vreau. Dar cu siguranță dai de câțiva vegetarieni superiori care îmi vor spune că ucid tot ce mișcă, poate sunt chiar canibal. Acum, din fericire încă mai avem animale să tăiem și plante să mâncăm, dar dacă de mâine nu mai sunt…

4. Câinii din China. Au și chinezii un festival unde coștolesc câini. Tradiție locală. S-a răzvrătit un Internet împotriva acestui festival din China, românii ar fi fost gata să plece să protesteze chiar în China (dacă acolo n-ar fi fost un regim ne-liberal care arestează astfel de manifestări contra-culturale). Este drept că în România sunt măcelăriți de câteva zeci/sute de ori mai mulți miei, sunt fete obligate să se mărite la 12-13 ani, măritiș urmat prompt de viol dar acestea nu sunt cauze destul de „sexy” pentru Internet. Nu ai cum să te simți superior când protestezi împotriva lor mai ales că tatăl miresei se poate înființa la ușa ta și atunci activismul tău devine pasivism instant.

Mars la vot

Este plin internetul de sesizări ale societății civile referitoare la abuzurile parlamentarilor și a guvernanților. De fiecare dată când le văd îmi amintesc cu greață cu ce entuziasm a fost votată actuala majoritate parlamentară încât rămâne majoritate parlamentară după ce i-a plecat jumătate din alianță în opoziție. Îmi mai amintesc cu o greață și mai mare de absența la vot din acele zile. Ați putea spune „dar Tudore nu s-ar fi schimbat nimic”. Serios? Dacă era același absenteism acum aveam alt președinte și mulți dintre noi scriam din alte țări.

Marș la vot!

Ieșiți în stradă cu zecile (București) și cu miile (Cluj) când un ministru vine și îmi umilește concetățenii, prietenii și rudele plecate la muncă în străinătate. La muncă mă, la muncă, nu la furat! Se tot zice de români că-s hoți că-s cerșetori dar tâmpiții ăștia care muncesc zilnic îmbunătășesc imaginea României cu toate că hoții de acolo și hoții de aici o mânjesc ori de câte ori se poate. Peste 80% din clasa mea din Oradea este plecată în străinătate să muncească. Și nu de bine mă, nu de bine, ci pentru că aici aceiași politicieni ce s-au plimbat între partide precum bețivii în crâșme i-au convins mă. I-au convins! Și nu, n-au neveste curve și copii golani. Dar revin, ieșiți în stradă când vă simțiți jigniți dar o ardeți acasă în ziua votului „că nu am cu cine vota”. Serios mă? V-ați uitat voi pe liste atent poate este vreunul? Eu întotdeauna am găsit pe cineva și l-am trimis la muncă în Parlament. A muncit? Îl mai votez! Nu a muncit? Next!

Marș la vot!

Ministrul care a scos mizeria aia pe gură cu mamele curve și copiii golani să știți că nu a ajuns acolo unde a fost de capul lui. La un moment dat (înainte de a fi numit ministru) a fost votat inclusiv de către cei care nu au votat fiindcă pitong – nu au votat. Practic, voi prin nevotul vostru ați contribuit decisiv la a trimite genul ăsta de creaturi în funcții publice. Și nu, nu am pic de înțelegere pentru porcăria rostită. Fie că a zis-o ca să nu fie nevoit să fie prim-ministru, fie că a vrut să zică altceva – când ajungi într-o asemenea poziție ești responsabil și ești bărbat. Vrei să pleci? Demisionezi! Vrei să zici altceva? Zici altceva. Știți ce aveți de făcut când vin alegerile da?

Marș la vot!

Și acum îmi îndrept privirea aprigă spre iubiții mei orădeni. Stau de 17 ani în București. 17 ani! În 17 ani nu mi-am făcut niciodată buletin de București. Din punct de vedere al autorităților eu locuiesc tot în Oradea. Bucureștiul este o uriașă ciorbă depersonalizată de români, maghiari, rromi, expați. De ardeleni, olteni, moldoveni, dobrogeni și mulți alții. Lipsit de un stil arhitectural ce a fost în primul rând violat de Ceaușescu și apoi de Videanu și Oprescu (pe care ghici ce – au fost votați tot prin absenteism). Nu mă simt ca aparținând acestei ciorbe, de fiecare când mă duc la Oradea îmi reîncarc bateriile. Baterii pe care ciorba asta mi le consumă relativ rapid. Însă Bucureștiul este motorul economic al României. Știți de ce este Bucureștiul puternic dincolo de faptul că e capitală? Pentru că este mare… 1,9 milioane locuitori înregistrați și vreo 3 milioane de români prezenți zilnic în București. Piață de consum uriașă, hub economic, centre de dezvoltare etc.

În ultimul timp Oradea a crescut foarte frumos – orașul are altă față (îmi amintesc de vremurile întunecate ale domniei lui Petru Filip, fost PDL actualmente PSD), are turism, a dezvoltat proiecte cu vecinii din Ungaria, începe să devină un important centru economic regional – multe start-up-uri, unele cu finanțări foarte mari, companii de IT, mici făbricuțe. Ei bine, în continuare aud că „toți banii se duc la mitici”. Păi știți cum nu se mai duc toți banii la mitici? Crești importanța orașului! Cum o faci? „Alipind” Băile Felix creând astfel posibilitatea dezvoltării rapide și a Felixului și a zonei Oradea-Felix. Și totuși cum se poate realiza asta? Păi simplu: pe 14 iunie…

Marș la vot!

Nu am să insist de ce este importantă alipirea, sunt chestii de bun simț – dezvoltare economică, turism, scoaterea din paragină a Băilor Felix, job-uri, creșterea importanței economice a Oradiei. Un oraș puternic vs un oraș aflat în colțul unde agăți harta în cui. Poate vor fi unii care vor spune „dar de ce să îi dau posibilitatea lui Bolo să ia șpăgi băgând la înaintare firmele lui preferate să facă lucrări?”. Pentru că nu prea poate să facă asta – să nu uităm că patronul Selina are acum ceva baiuri. Adică oricum ar fi DNA-ul este pe fază și nu se mai joacă nimeni. Ca Orădeni avem nevoie de Felix, Felix are nevoie de noi. Vreau să văd în câțiva ani un Felix dezvoltat, civilizat, fără manele cu localuri mișto, parcuri refăcute, cărări amenajate prin păduri și cu muuulți muuulți turiști străini.

Marș la vot!

Mihaela, mai taci in dragostea mea

imageStimată doamnă Mihaela (la etatea dvs nu mă pot adresa altcumva decât cu „tanti” sau cu „doamnă” – de dezbătut dacă este una sau alta), de curând ați ieșit la rampă cu o declarație „incendiară” împotriva gay-ilor. Stimată doamnă, oarecum vă înțeleg; vă înțeleg nevoia disperată de atenție. Sunt atâtea „tinere talente” care vin din urmă agresându-vă cu tinerețea lor, cu „talentul” lor, cu… disponibilitatea lor de a face orice să aibă audiență (știți cât de greu îmi este să găsesc aceste cuvinte civilizate?). Și atunci sunteți oarecum încolțită și simțiți nevoia să ieșiți la rampă cu „declarații”. Cu ceea ce vrea „publicul” dvs format din drool-eri și mămăici adormite să audă și să vadă – homosexualii sunt câh, sunt anormali, așa că ne punem mâinile în șold și apărăm drepturile asuprite ale majorității „normale” (definiți vă rog normalitatea – Gigi Becalli ca primă știre în sfânta zi a Floriilor?). Mihaela Rădulescu, această Ioana d’Arc a românilor, această Atenă apărătoare a valorilor creștine românești.

Stimată tanti Mihaela, cu declarația dvs mi-ați jignit prieteni. Mi-ați jignit concetățeni, colegi, cunoscuți și necunoscuți. Știu că probabil în viziunea dvs sunt o „hienă” care vă atacă laolaltă cu alte hiene dezgustate de atacul dvs. Dar hai să zicem dezgustate nu atât de atac în sine cât de persoana care face acest atac. Fiindcă vorbim de dvs care v-ați părăsit soțul pentru un tinerel pe care apoi l-ați părăsit și pentru el pentru un parașutist (sic!) cu care savurați dimineți interesante cu ouă și cu chestii numai bune de share-uit pe rețele sociale (în bunul spirit creștin pe care îl apărați – apropo, aici copilul dvs cum se simte citindu-vă conținutul de rețele sociale?). Vorbim de dvs care ați părăsit România „supărată, dezamăgită, îndurerată”. Am pus atunci pariu că vă veți reîntoarce – normal, fără dvs nu am fi putut să apărăm valorile tradiționale creștine românești cu sabia în mână cu mâinile în șold. Vorbim de dvs de care primarul Mazăre spunea că nu reprezentați foarte bine valorile creștine (nu citez ce a spus că mno… astăzi mă dau crescut la pension). Primar alături de care v-ați afișat la fix un an de la declarațiile acestuia despre dvs în celebrul său car alegoric împopoțonată precum Cleopatra alături de Marc Antoniu validând astfel fiecare cuvințel pe care acest personaj vi l-a adresat.

Stimată Mihaela (suntem la al treilea paragraf, ne putem permite să ne tutuim, după tot ce am înșirat aici), că tot vorbim de copii, spui așa: „ca mama, care nu vrea să-şi vadă copilul nici gay, nici terorist, nici cerşetor, nici drogat, nici depresiv”. Mă întreb dacă nu îl va lovi depresia când colegii săi îl vor întreba dacă a servit la micul dejun ce a servit și mama sa. Mă întreb ce valori creștine îi vei transmite – valorile căsniciei (citez: „noi, cei care am vrea să creştem şi ceva nepoţi şi să ne facem coc la nunta banală dintre băiatul nostru şi o …femeie, n-avem dreptul de a spune ce gândim”), tu având o experiență bogată în acest domeniu (parcă trei bifate, cu tot cu divorțuri)? Îi vei spune despre verticalitate și coloană vertebrală? Îi vei vorbi despre toleranță și despre iubirea aproapelui?

Nu sunt genul de om care ridică piatra fiindcă știu că nu există om fără de păcate. Dar parcă a sosit momentul acela când este bine să te uiți în oglindă înainte să ieși din casă. Nu pentru a valida modul în care te-ai îmbrăcat sau ți-ai pus machiajul ci pentru a vedea dacă îți place ce vezi. Să te uiți așa în adâncul tău și să validezi că totul e ok. Cea mai bună evaluare este cea pe care ți-o faci singur. Atent. Și cred sincer că a sosit acest moment.

Cimitirul radiourilor romanesti

13-cimitir2Spectrul radiofonic românesc este în linie cu spectrul media din România. Adică nașpa, ca să zic ceva care să fie pe înțelesul tuturor. Nu prea ai ce asculta, în afară de CD-urile/ SD Card-urile/ memoriile flash din autovehiculele cu care ne deplasăm la și de la muncă. Comuți între zeci de radiouri care toate emit aceleași „hit-uri” pe bandă rulantă, indiferent de gen sau de anul în care au fost fătate – și hiturile și radiourile.

Încleiați acest melanj radiofonic plictisitor cu vocea DJ-ilor și iese o tocăniță de mai mare dragul să faci o toxiinfecție mentală după ce o consumi. Pentru că DJ-ii români simt nevoia să vorbească, să își exprime părerile. Fie intrând peste melodie fix când devine mai interesantă fie adăugându-și contribuția utilă la cunoștințele mondiale prin părerile lor atent documentate.  Și nu vorbim de (puținele) emisiuni de talk-șou, nici de emisiunile de dimineață ci de acele momente stânjenitoare când DJ-ul simte că trebuie să zică ceva inteligent pentru țară. Gen „această melodie poate fi dedicată primului marinar al țării, hă-hă” sau „Leave the kids alone- adică lăsați copii în pace domnule ministru” și variațiuni pe tema. Îmi amintesc de primele zile ale Rock FM – înșiruiri de melodii rock scoase random de pe un PC; absolut perfect! Și apoi dezastru: au adus DJ-i. A fost și momentul în care am redus drastic consumul de Rock FM fiindcă tâmpeniile spuse violau cu bestialitate starea mentală de entuziasm de după un „Sweet Child O’ Mine” sau „Stairways to Heaven”. Între timp au rezolvat și cu stările mentale de entuziasm băgând pe Rock FM Holograf, Iris (tânguielile ca să fiu mai precis), Cargo (post-Kempes), Phil Collins (un monster rock de altfel). Artiști ce nu mă deranjează neapărat să îi ascult DAR NU PE ROCK FM!

Drept urmare radio-urile românești au început să tușească. Tuse de aia convulsivă cu miros de cimitir. Radiourile și patronii acestora au reacționat la criză la fel cum au făcut-o și televiziunile și presa scrisă: au adus juniori mai ieftini. Adică au scăzut și mai mult calitatea. Fel de fel de amuzanți și interesanți au ucis orice dram de respect pentru meseria de DJ de radio convingând tot mai mulți români să investească cu cap în sisteme audio de mașină capabile să redea colecții de MP3-uri pentru a nu mai fi nevoiți să simtă tortura vorbelor grele adresate națiunii de acești diletanți.

Îmi amintesc cu drag de emisiunea de rock produsă de Adi Furnică la Radio PROFM acum vreo 12 ani. Noaptea aveai ocazia să asculți rock vechi, rock nou, rock al unor formații mai puțin comerciale dar extrem de talentate. Și Adi Furnică avea invitați unul și unul și când vorbea o făcea cu cap. De exemplu la el am ascultat pentru prima oară sintagma „ASIA, aceste ascuțitori ale muzicii românești”. A fost cred pe departe cea mai bună emisiune de rock de la un post de radio. Astăzi doar Lenți Chiriac încearcă să se apropie de calitatea acelei emisiuni, la București FM. Zic încearcă fiindcă emisiunea poate să fie bună sau foarte proastă. Cum ți-e norocul.

Dar să revenim la titlul post-ului căci aici nu vorbim doar despre rock. Deschidem cimitirul cu Radio Contact. Prima oară am luat „contact” cu brand-ul Radio Contact în Bruxelles, în 1993. În 1998 când am descălecat la București am reluat oarecum legătura cu Radio Contact, primul radio generalist de orientare vestică din București. Zic din București căci în Oradea aveam două radiouri – Radio Sonvest și Radio Transilvania (la ultimul sunt aceleași voci ca acum douăzeci de ani) care emiteau din apartamente izolate cu cartoane de ouă. Ascultam zilnic Radio Contact și parcă mai colora griul Bucureștiului de sfârșit de ani ‘90 (cei mai bătrâni știu că era foarte urât; nu că acum ar fi cu mult mai frumos dar atunci era urât rău). Între timp emisiunile s-au prăfuit rău de tot și emisiunile au devenit din ce în ce mai plicticoase. Radio Contact a decedat urât lăsând însă în urmă vedete precum Liana Stanciu… ok, cam atât îmi amintesc din Radio Contact, de Liana Stanciu. Găsiți aici un epitaf mai frumos. Decesul său a lăsat în urmă un loc ce a fost umplut de radiouri de o calitate îndoielnică pe care le regăsim și astăzi în eterul FM românesc.

Următorul deces de care vreau să amintesc aici este City FM deoarece a fost prima mare porcărie românească făcută de oameni de business pur români. Zic pur români deoarece românul nu știe să construiască, românul vrea să parvină rapid. Românul vrea să fie șăf și să aibă sclavi pe care să îi biciuie. Românul vrea să facă profit uriaș rapid și va face orice pentru a ajunge în acel punct, inclusiv își va băga business-ul în groapă cu pasiune și cu dedicație. City FM a fost primul radio românesc de rock hard. De metale grele. Aveai pe City death metal, trash metal, gothic, cam tot ce îți putea făta mintea când vorbeai de rock. Plecai de la birou cu City FM setat pe poziția 1 la radio erai sigur că ajungi RAPID acasă, nu neapărat și întreg. Era un radio de nișă care venea să umple dorința de metal la orice oră, zi sau noapte. Ei bine, cineva „smart” la City FM a decis că nu mai merge așa, mai ales că apăruse Rock FM ce dădea rock vechi de calitate (încă nu intrase Holograf sau Iris în repeat). Audiența nu arăta extraordinar (deh, nu erau atâția metaliști hard) așa că decizia a fost să transforme City FM într-un radio generalist, cu muzică pop, dance, balade, miorlăieli. Într-un an parcă s-a și închis de tot și a fost îngropat fără surle și fără trâmbițe. Un radio de nișă ucis din prostie.

Ceea ce mă duce la ultimul radio căruia i se pregătește înmormântarea (prosoapele deja au fost luate, pour les connaiseurs). Radio Vibe FM. Pornit ca Radio Deea a fost primul radio de dance/house/trance din București. Transformat în Vibe FM în cadrul grupului de radiouri ale Radio 21 a fost părintele multor concerte dance/house/trance din România. Din nou, venea să umple nevoia de dance la orice oră din zi și din noapte. Știai că dacă dai pe Vibe dai sigur peste un mix mai mult sau mai puțin comercial. Un radio de nișă ce venea să acopere nevoile ascultătorilor de dance din București. Din nou cineva inteligent nevoie mare s-a uitat peste cifre, le-a comparat probabil cu Taraf FM sau cu alt concurent serios și a zis că nu mai merge așa. Rezultatul: Vibe FM Love Radio, ce bagă leșinături gen BZN. Decesul îi este aproape din același motiv din care City a decedat: audiența existentă pleacă și audiență nouă nu vine. Felicitări b0$$, ai dus la groapă un radio! Bun așa!

Și este tipicul de business românesc. Nene aducem ce comandă lumea, nu educăm, nu creștem, nu investim. Speculăm. De aceea în retail nu vezi nicio varietate de produse, vezi fix două-trei produse din aceeași categorie „fiindcă asta se vinde”. Am la parter la firmă o mini-prăvălie ce vinde di tăti, îi zice „one minute”. Și au și țigări, aveau și cigars (nu trabucuri). Viciul meu este să mai pufăi cigars, nu suport să trag în piept. Ei bine, de câteva săptămâni nu mai au fiindcă „nu cumpără lumea”. Nenicule, cumpăr eu, mai cumpără doi-trei mai educați și când cumpără cigars de astea mai cumpără și altceva. Dacă nu ai cigars mă duc altundeva la fel cum o vor face și ceilalți doritori. Iar cigars-urile tale au o rotație bună, important este să nu o compari cu rotația de la celelalte pachete de țigări fiindcă NU ARE SENS. Se uita băiatul ăla la mine nedumerit. Ghinion de neșansă.

Așa sunt și patronii de radio români – nedumeriți. Nedumeriți de ce numărul de ascultători se reduce. De ce nu râde lumea la glumele tâmpe de dimineață? De ce nu ascultă BZN pe Vibe FM, fir-ar a dracu de drogați? De ce preferă să asculte MP3-uri cumpărate legal (mai sunt și proști d-ăștia, așa ca mine) în mașină și nu pe DJ-ii mei, artiști ai microfonului? Fiindcă nu ai investit niciodată în a afla ce îmi place mie, consumator, de-aia…