Avem un guvern–si acum?

Mi se pare semi fascinant și trist cum lumea se dă cu fundul de pământ după ce a văzut lista miniștrilor propuși în guvernul Grindeanu. Da, este o listă plină de penali, analfabeți și incompetenți dovediți. Nu am să reiau exemplele, presa a dezvăluit bine trecutul și mizeriile fiecăruia. Cum spuneam pe Facebook, chestia asta arată a desen animat nu a guvern respectabil. Și da, au capacitatea să facă mult rău în condițiile în care economia României abia a început să se stabilizeze. Dar nu vreau să fac o analiză a acțiunilor viitorului guvern, avem un plan de guvernare, un plan de măsuri asupra cărora specialiștii și-au dat deja cu părerea (pe scurt, e utopic).

Vreau să agreem ca la o întâlnire următorii pași. Ce vom face de acum înainte? Am pus pe Facebook un articol extraordinar de bine scris al unui politolog și filozof celebru, Daniel Innerarity . Vă recomand să îl citiți, este esența pașilor noștri următori. Deoarece așa cum spune autorul, democrația este un proces ce nu se rezumă la „puterea celor mulți” sau „decizia majorității”. În niciun caz! Implicarea cetățenilor, alegeri libere, opiniile experților, suveranitatea națională, protecția minorităților, aplicarea legilor, autorități independente, asumarea responsabilității, deliberări, reprezentări – sunt toate componente ale unei democrații sănătoase. Într-o democrație sănătoasă trebuie să existe spațiu pentru protest și pentru rejectare a deciziilor politice. Într-o democrație cetățeanul își înțelege rolul și se implică.

În ultimul an am observat cu toții o pasivitate a cetățenilor la nivel mondial, nu doar la nivel local. Să nu uităm că atât Brexit cât și Trump s-au întâmplat pe fondul unor tendințe anti-sistem și post-adevăr/ manipulare. Cetățenii asistă mai mult la deciziile unor factori de influență pe care îi validează prin pasivitate și neimplicare.

Deci, să nu mai întârziem… Ce este de făcut?

Conștiința civică.

Ești cetățean al României și ai drepturi. Când drepturile nu îți sunt respectate, când sistemul devine unul toxic, când forțele politice nu te mai reprezintă, când frații tăi sunt batjocoriți sau chiar omorâți de către sistem, sistemul trebuie restructurat prin orice fel de mijloace. De preferință pașnice, dar când metodele pașnice și politice nu dau roade, restructurarea tot trebuie să aibă loc. Pe scurt, fii pregătit să ieși în stradă pentru a-ți apăra libertățile și convingerile.

Informarea.

Informați-vă. Avem deja parlamentari care au început să dezvăluie mizeriile ce se practică în Parlament, și cât de toxic este status quo-ul moștenit de-a lungul atâtor legislaturi toxice. Legi votate la mișto, dezbateri ce nu au loc, o bătaie de joc continuă și neconstituțională. Informați-vă, cunoașteți cine sunt actorii, cine sunt politicienii, cine sunt forțele politice. Știu că pare de bun simț ce scriu aici dar nu aveți idee câți tineri și oameni deștepți cu capul pe umeri habar nu au avut ce au votat la aceste alegeri. Să nu uităm că 87% dintre români s-au informat despre candidați exclusiv de la televiziuni. Adică au consumat ce li s-a oferit, nu s-au dus să se informeze pe net. Și aici ajungem la următorul punct…

Educarea

Creștinismul s-a împrăștiat în lumea întreagă prin intermediul misionarilor. Vreți ca ale voastre convingeri să se „viralizeze”? Doriți ca mai mulți oameni să voteze informat, să iasă în stradă, să se implice în viața publică, să aibă curajul să se ridice împotriva abuzurilor? Fiți voi exemple, și educați-i pe cei de lângă voi. Arătați-le cum funcționează internetul, cum să caute, cum să afle cine sunt politicienii (în articolul Digi24 cu lista membrilor guvernului ai un link la fiecare politician cine este și ce a făcut). Explicați-le convingerile voastre politice. Îmi amintesc că în anii ‘90 oamenii se luau la bătaie din cauza convingerilor politice. Râdeam atunci de ei. Acum ne cam este dor de acei oameni cu acele convingeri destul de solide astfel încât să se ia la cafteală – înseamnă că aveau crezuri politice solide. Acum crezul politic este „cine ne mărește pensia” și alte mizerii.

Alternativa…

…cea mai simplă este plecarea din țară cu care amenință multă lume. Este OK să pleci din țară ca să îți urmezi visul, este OK să pleci din țară pentru a-ți proteja sănătatea și familia, este ok să pleci din țară pentru un job mai bun și mai bine plătit, pentru experiențe etc. Nu este ok să pleci din țară frustrat. Să plece în pendula mea ei. Să plece ei, da! Nu noi, noi ne-am născut aici, muncim cinstit, plătim taxe, trudim de dimineață până seara, și de acum vom lupta pentru lucrurile în care credem. Ne-am tânguit și ne-am frustrat destul, hai naibii să și facem ceva. Lor le este frică de noi – și această frică o simțiți și voi nu doar eu. 30.000 de oameni în stradă au dat jos un guvern. Dacă cei 30.000 se făceau 100.000 pica și Parlamentul. Ei sunt conștienți de asta și de faptul că nu au prea multe șanse la dispoziție. Trebuie să facă lucrurile să meargă altfel populația da, se va trezi. Am dormit prea mult dar sunt sigur că ne vom trezi când lucrurile o vor lua razna.

Dupa alegeri

S-au terminat și aceste alegeri. La ora la care scriu aceste rânduri buletinele de vot se numără dar exit poll-urile dau ca și câștigător absolut partidul unic. Pe Facebook este o „revoluție” a celor ce nu înțeleg cum din nou a fost posibil ca pe fondul unei prezențe scăzute la vot din nou să câștige partidul unic. După o guvernare foarte bună a premierului Cioloș, după #colectiv, după ce DNA a dat cu buldozerul în greii partidelor post-decembriste din nou ne trezim cu fix aceeași problemă: prezență scăzută la vot, partid unic dominant. Dar să vedem puțin și cauzele acestui status quo:

1. PSD a desfășurat o campanie electorală foarte bună.

Știu că acest subtitlu dă fiori reci celor de dreapta dar așa este – PSD a desfășurat o campanie electorală extrem de bună. A lucrat cu consultanți politici, cu experți de marketing și cu agenții profesioniste. A derulat o campanie pe toate mediile de comunicare cu un mesaj constant de la care nu s-au abătut. Tagline-ul campaniei a fost foarte bun și mobilizator – „îndrăznește să crezi în România” activând în același timp naționalismul adormit din populație cât și îndemnul la acțiune – „îndrăznește”. Au muncit mult în această campanie, s-au mobilizat foarte bine toți oamenii PSD-ului și au executat ca la carte fără niciun fel de derivații. Mai mult au executat campania și pe Facebook extrem de consecvent – chiar dacă și-au luat-o sistematic în feedback-uri și mișto-uri au continuat, au fost consecvenți. Este de admirat disciplina de partid impusă de Liviu Dragnea, așa condamnat penal cum este.

2. PNL a performat odios.

Cu această afirmație cred că toată lumea este de acord, inclusiv PNL. A sosit momentul demiterii tristei conduceri a acestui partid. Rapid și urgent! Au demonstrat ce aveau de demonstrat, disciplina de partid a lipsit complet, și-au bătut joc efectiv de aceste alegeri și de speranțele electoratului de dreapta. Dacă cineva este direct responsabil de absenteismul la vot, arătați cu degetul spre conducerea PNL și spre Alina Gorghiu. Cariera politică a dânsei este cel puțin terminată, și poate că acest lucru este mai bine. PNL trebuie să treacă urgent printr-un reset intern și printr-o curățire care să aducă în frunte un om puternic și un lider capabil de tăvăleală. PNL are resursa umană să o facă și trebuie să o facă.

3. USR a performat excelent.

Cu toate că electoratul USR spera la un scor mai bun trebuie să ținem cont de faptul că vorbim de un partid înființat în acest an. În acest an! Să duci un partid de la zero la scorul actual este o performanță EXTRAORDINARĂ iar echipele USR trebuie să fie mândre de rezultatul lor. De acum depinde de ei și de performanța lor în Parlament pentru a obține un scor mult mai bun peste patru ani! Felicitări USR!

4. Tineretul este dezinteresat și este vina generației mele și a generației de dinaintea mea.

Electoratul partidelor a fost extrem de polarizat și fiecare a rămas în „grupurile” care erau aliniate ideilor lor. Practic grupurile USR/PNL nu s-au intersectat cu grupurile PSD/ALDE. Fiecare a comunicat pe rețele sociale în grupurile lor. În afara acestor grupuri bazate pe teme de discuții politice au rămas însă milioane de tineri după estimările mele. Cei care nu s-au dus la vot! O mare parte din ei nu s-au dus pentru că habar nu aveau CINE candidează (să nu vorbim de programe electorale). Dezinteres? Desigur! Este vina lor? Hmmm, nu prea când noi și cei de dinaintea noastră suntem cei care i-am crescut. Gândiți-vă simplu: cei din generația 18-25 de ani sunt cei care în 2004 când soarta României s-a schimbat aveau 6-13 ani! Schimbarea din 2011 i-a prins la vârsta de 13-20 ani moment din care tot ce au văzut pe mediile de comunicare a fost un spectacol absolut grotesc al politicii române, spectacol în care politicienii au dat cu rahat în stânga și în dreapta și au fost umpluți de rahat de către DNA. Dar din punct de vedere economic ei nu au „simțit” o schimbare în 2011 așa cum generația mea a „simțit-o” în 2004! Din perspectiva propriului lor buzunar situația a rămas absolut aceeași. A, că politicienii din PSD fură? Cei din PNL fură? TOȚI FURĂ – acesta este mesajul pesimist dat de generațiile noastre, TOȚI FURĂ! Nu mai sunt modele umane, toți politicienii fură, deci acești copii ce să înțeleagă? DE CE SĂ MEARGĂ LA VOT? De ce să le pese de politică dacă TOȚI SUNT LA FEL? Ei sunt interesați de alte lucruri CARE ÎI DIFERENȚIAZĂ. Ei vor să se afirme. Mergând la vot nu te afirmi. Și aici este marea problemă a generațiilor noastre deoarece am stat blazate și pasive când copiii aceștia au devenit miserupiști și ignoranți.

5. Situația României pe termen lung nu arată deloc bine.

Și ar fi arătat tragic indiferent de rezultatul alegerilor. Nu vorbim aici doar de contextul politic internațional, de poziția geostrategică ci de potențialul uman al României. Când vorbim de analfabetism funcțional de peste 40%, de o rată de abandon școlar uriașă – poate cea mai mare din Europa, când vorbim de faptul că majoritatea candidaților la posturi de profesori școlari abia trec de nota minimă – vorbim de cel puțin două generații pierdute! Două generații de viitori sclavi ușor de manipulat din pomeni electorale. Când vorbim de o rată de penetrare a Internetului de doar 50%, de școli ce stau să cadă, de biblioteci ce lipsesc cu totul din anumite județe vorbim de un dezastru național. ADN-ul nostru național este distrus și ca să îl reconstruim este nevoie ca MÂINE să înceapă un program agresiv de investiții în învățământ care să aibă efecte concrete peste 20 ani. Și aici este problema că se pare că cine vine la guvernare nu are nici cel mai mic interes să investească ceva în învățământ…

Silozarea sau sfarsitul democratiei sub ochii nostri

Am mai vorbit în trecut despre silozare, adică modul în care noi ne grupăm în comunități în care ne dăm dreptate unul altuia și tindem să ignorăm complet realitatea din jurul nostru. Exemplu: alegerile din toamnă când toți ziceau că iese Monica Macovei președinte, când toți ziceau că nu va merge niciun copil la ora de religie.

Practic, în comunitățile noastre, noi ne simțim majoritari. Doar că situația nu este așa… sunt multe silozuri formate în jurul unor idei naționaliste, extremiste, în jurul unor formațiuni cripto-comuniste, iar situația nu este doar în România. Fenomenul este amplificat și de fragmentarea mediilor informaționale, practic există televiziuni dedicate acestor silozuri, acestor „triburi” care nu vor scoate niciodată capul din e-comunitățile lor decât pentru a da în cap „dușmanilor” – oricine nu este de acord cu ei. Exemplu: fanii Antenei 3 care niciodată nu se vor uita la alt post și nu vor citi alte știri decât cele livrate de publicațiile Intact și de mediile sociale afiliate Intact.

„Tribul” intelectualilor anticorupție din care fac parte alături de multe alte minți luminate este un trib minoritar. Se discută probleme intense pe Facebook: posturile lui Moise Guran, articolele de pe PressOne, de pe Republica, știrile de pe Digi 24, se dezbat probleme ale luptei anti-corupție, o susținem pe Codruța până în pânzele albe, ne entuziasmăm/ enervăm în legătură cu USB/USR etc. Suntem împotriva extremismului, suntem pro-UE. Și avem tâmpa impresie că toată țara stă și comentează sau este la curent cu problemele noastre (nu mergem până la a presupune că sunt de acord cu noi).

Recomand oricui din acest trib să iasă din București până în primul sat și să dea de băut la crâșma satului, după care să deschidă unul dintre următoarele subiecte: Iohannis, Cioloș, Uniunea Europeană, BOR. Să înțeleagă puțin despre ce este vorba.

În cadrul „tribului” nostru avem impresia că toți oamenii luptă împotriva corupției deoarece politicienii fură de la fiecare dintre noi. Ei, aș! Ia vedeți aici ce au votat majoritarii. Știind bine ce mizerii făcuseră edilii lor! În cunoștință de cauză! Chestiile astea frizează ridicolul, sunt ilogice, mă rog, pentru noi, tâmpiții din acest trib.

Vin din State. Trump este extrem, dar extrem de real. Oameni care expun stickere cu Mexicans for Trump (citiți AICI despre această inepție), oameni care sunt de acord cu orice spune Trump (inclusiv cu faptul că este OK ca Rusia să se amestece în politica internă a US). Și nu, nu sunt deloc puțini…

Europa stă sub amenințarea teroristă și sub amenințarea extremismului. Politicile deschise de imigrație pentru sirieni și pentru cei din zone de război au permis infiltrarea unui număr de fanatici gata să moară pentru prostie. Cenzura pan-europeană pe acest subiect (cenzurarea detaliilor asupra torturilor aplicate victimelor de la Bataclan, cenzura abuzurilor făcute de imigranți) au dus bineînțeles la amplificarea fenomenului extremist și la creșterea popularității partidelor extremiste. Aici am plăcerea să văd și români cum se entuziasmează – doar că Brexit-ul a arătat că populația nu s-a îndreptat împotriva islamiștilor ci tot a europenilor, adică a polonezilor și a românilor. Că ăștia nu se aruncă în aer dacă sunt enervați.

Închei cu Polonia. În Polonia actuala guvernare a reușit ce PSD-ul nu a reușit în România – bypass-area tuturor sistemelor democratice – Parlament, Curte Constituțională, Curte Supremă de Justiție – numindu-și oameni în toate aceste instituții. Și polonezii duc o politică anti-UE extrem de agresivă (practic englezii, nemții și francezii sunt de vină pentru situația economică a țării, situație creată chiar de noua guvernare).

Și ne întrebăm cum se ajunge la astfel de situații tensionate, dificile cu potențial de dezastru? Prin silozare… băgăm capul în pământ, stăm și dezbatem pe rețele sociale, ieșim în locurile în care triburile noastre ies, socializăm cu cei din triburile noastre. Și tinerii nu vor vota, pensionarii vor vota, nimeni nu se amestecă cu nimeni. Toți cu capul în pământ căutându-ne pokemon-ul real sau imaginar…

Efectul referendumului din UK asupra UE

imageVăd că lumea s-a panicat, este tristețe mare pe bursă, Scoția și Irlanda de Nord vor în UE, panică peste tot. Inclusiv în presa din România unde se trag clopotele deja pentru bieții rumâni ce trudesc din greu pe tărâmul insular. Well, hai să privim la rece.

Acest referendum a fost un referendum CONSULTATIV ca orice referendum. Marea Britanie este condusă de un Parlament unde cei care susțin rămânerea Marii Britanii în Uniunea Europeană cam dețin majoritatea. Deci începe jocul politic.

Referendumul poate fi din punct de vedere legal ignorat dar este cam greu căci vorbim de o participare de peste 70%. O ignorare totală a referendumului (cam ce a făcut clasa politică din România în ultimii ani cu rezultatul referendumului privind structura și numărul de parlamentari) este deci posibilă dar va duce la ieșiri în stradă, instabilitate politică, instabilitate economică, haos.

Referendumul poate fi de asemenea implementat printr-o decizie a Parlamentului. Dar acest lucru va duce la prăbușirea economiei Marii Britanii plus va crește riscul scindării țării. Deci de asemenea este relativ puțin probabil ca acest lucru să se întâmple. Ar fi deciza cea mai corectă însă pentru că așa dorește poporul (și revin asupra acestei sintagme).

Cel mai probabil Marea Britanie va negocia cu UE o modificare a Status Quo-ului Uniunii Europene folosind ca presiune rezultatul referendumului urmând ca rezultatul negocierilor să fie prezentat publicului care să îl valideze printr-un nou referendum. Ar fi soluția cea mai elegantă, politicianistă. Nu neapărat dreaptă dar poți ține poporul în case nu în stradă.

Să revenim acum asupra conceptului de referendum. Să întrebi poporul asupra unor chestiuni politicianiste este o sabie cu două tăișuri ce poate tăia adânc. Țineți minte scrisoarea cu propunerea de referendum pentru introducerea conceptului de familie formată din bărbat și femeie în Constituție? Ce susținere a avut? Cred că ne dăm seama cu toții că dacă mâine s-ar da drumul la un astfel de referendum el ar fi votat cu entuziasm maxim. Orice chestiune religioasă și naționalistă este votată cu entuziasm maxim!

Practic într-un referendum tu poți să bagi orice tâmpenii – obligativitatea ca religia unică să fie ortodoxă, interzicerea homosexualității, interzicerea avortului etc – majoritatea o va vota. Dar tocmai de aceea uneori votul majorității nu este votul corect.

Democrația înseamnă „puterea poporului” care este DELEGATĂ unor organisme care gestionează pe o perioadă limitată de timp bunăstarea și treburile organizației geografice – sat, oraș, județ, țară, federație, uniune. Când ajungi să întrebi poporul chestii de bază cu impact imediat riști să ți-o iei masiv.

Pariul făcut de David Cameron a fost imatur, riscant și prostesc. Pariu pe care l-a pierdut și pe care trebuie să și-l asume ca un gentleman care este.

De ce Clotilde Armand

imageDoamna Armand este candidat la Primăria Sectorului 1 în care locuiesc (și în care nu am buletin deci nu pot să votez). Nu contează din partea cărei formațiuni politice, precum v-ați dat seama nu mai contează formațiunea politică ci grupul de interese din spate și omul. În cazul de față am să vă dau 10 argumente pentru a o vota pe Clotilde Armand ca om și ca echipă. Zece, nu mai mult.

  1. CV-ul doamnei Armand este impresionant. Arată un focus pe carieră, pe implicare în proiecte multinaționale, în accesări de bugete private și publice. În prezent este GM la EGIS unde gestionează peste 200 ingineri. Practic doamna Armand este exact candidatul cu experiența necesară pentru a gestiona proiecte complexe, echipe dinamice și bugete din surse multiple.
  2. Echipa doamnei Armand este una completă și diversă. Completă deoarece sunt acoperite toate expertizele necesare gestionării unui Consiliu Local din punct de vedere al proiectelor pe care acesta ar trebui să le gireze. Diversă deoarece echipa conține tineri, vârstnici, manageri și voluntari, oameni din companii și din ONG-uri. Oameni care vor să se implice. Practic echipa este completă și diversă, cel puțin așa o văd eu.
  3. Doamna Armand nu vine cu avioane. Viziunea sa nu este una utopică cu autostrăzi suspendate, telegondole și mizerii de astea. De fapt așa și începe declarația sa: „Nu e nevoie in Sectorul 1 de autostrăzi urbane, telegondole, sau să mutam sediul primăriei. Eu vreau doar să administrez sectorul in mod profesionist pentru că Bucureștiul este un oraș care, cu un pic de voință politică, poate deveni una dintre capitalele cele mai agreabile din Europa, cu o calitate a vieții foarte bună, de exemplu mai bună chiar decât a Parisului”
  4. Lista proiectelor sale nu se întinde pe zece pagini. Sunt proiecte pe fix trei direcții – urbanism, transport, mediu, fiecare cu proiectele sale. La zona de urbanism de exemplu vorbim de consolidarea clădirilor cu risc seismic, de regenerarea urbană a cartierelor, de racordarea la utilități a zonelor din sectorul 1 (nu aveți idee în celebrul sector 1 cum pot să trăiască unii, în bordeie pe străzi pe care nu poți intra cu mașina; lângă cartiere de vile și condominii de blocuri) cât și de situații concrete cum ar fi sistematizarea circulației în zona Podului Constanța (care este dezastruoasă). Repet, nu avioane ci chestii concrete.
  5. Vine cu soluții concrete pentru problema traficului auto. Piste pentru biciclete cu trasee definite clar, amenajarea stațiilor pentru transportul în comun dar și îmbunătățirea traficului pietonal (trotuarele sunt dezastruoase, deseori nu există trotuare). Am mers de câteva ori de la birou acasă pe jos, vreo 6 km. Ar fi trebuit să fie simplu, nu? Am ocolit haite de câini, peșteri în asfalt, am făcut slalom printre mașini deoarece lipseau trotuare etc. Vreau să pot să mă plimb prin Sectorul 1 pe străzi cu trotuare așa cum este normal într-o capitală europeană.
  6. Unul dintre proiectele „sexy” este Litoralul București. În Paris s-a făcut ceva similar, Paris Plages, o inițiativă foarte de succes în care locuitorii Parisului vara „primesc” o plajă amenajată artificial cu nisip, baruri, șezlonguri etc. Nu este ceva costisitor, nu este ceva SF, este ceva ce se poate face. Găsiți AICI detalii referitoare la proiect (și o „istorie” a ideii, practic de prin 1923 se discută despre așa ceva ba chiar s-a și făcut). Repet, nu este ceva SF, ceva dificil.
  7. Se discută la concret în lista de proiecte despre susținerea mediului de business în Sectorul 1. Mediul de business este cel care susține bugetul Primăriei de sector prin plata taxelor și a impozitelor deci trebuie și el la rândul lui susținut ca profiturile să crească și implicit veniturile Primăriei să crească. Greu de înțeles pentru comuniști însă banii vin de undeva. La concret se vorbește de start-up-uri, de educație antreprenorială, de programe de mentorat. De ce? Pentru ca cei născuți în Sectorul 1 să rămână în sectorul 1 și să își poată dezvolta o afacere în sectorul 1.
  8. Printre priorități se regăsește dezvoltarea și creșterea piețelor agro-alimentare. Nu închiderea supermarket-urilor în weekend va salva piețele ci îmbunătățirea lor, eliminarea mafiei piețelor și „curățirea” lor – de infractori, de țepari, de produse expirate și de produse aduse din supermarket-uri. Veți regăsi în program idei precum susținerea festivalurilor de „slow-food”, dezvoltarea de piețe volante, politici de gestiune a deșeurilor.
  9. Doamna Armand și echipa sa susțin dezvoltarea grădinițelor în Sectorul 1. Există ca și în restul sectoarelor o criză de grădinițe cât și o problemă a siguranței și a calității lor. Printre soluții vorbim de parteneriate publice-private pentru crearea de grădinițe (adică nu doar bani de la Primărie pentru țepari), administrarea de programe de către primărie și nu de firmele private, crearea programelor sectoriale de „after school” etc.
  10. Doamna Clotilde Armand este o româncă ce nu este născută și crescută în România. Doamna Armand vine cu o altă mentalitate, cu alte valori sedimentate adânc în ADN-ul său. Am încercat până acum cu primari PNL, PSD, USL etc. Nu a mers – toți au ciordit. A sosit momentul să încercăm cu un manager. Sper ca electoratul Sectorului 1 să aibă maturitatea necesară pentru a vota pentru viitorul său.