Silozarea sau sfarsitul democratiei sub ochii nostri

Am mai vorbit în trecut despre silozare, adică modul în care noi ne grupăm în comunități în care ne dăm dreptate unul altuia și tindem să ignorăm complet realitatea din jurul nostru. Exemplu: alegerile din toamnă când toți ziceau că iese Monica Macovei președinte, când toți ziceau că nu va merge niciun copil la ora de religie.

Practic, în comunitățile noastre, noi ne simțim majoritari. Doar că situația nu este așa… sunt multe silozuri formate în jurul unor idei naționaliste, extremiste, în jurul unor formațiuni cripto-comuniste, iar situația nu este doar în România. Fenomenul este amplificat și de fragmentarea mediilor informaționale, practic există televiziuni dedicate acestor silozuri, acestor „triburi” care nu vor scoate niciodată capul din e-comunitățile lor decât pentru a da în cap „dușmanilor” – oricine nu este de acord cu ei. Exemplu: fanii Antenei 3 care niciodată nu se vor uita la alt post și nu vor citi alte știri decât cele livrate de publicațiile Intact și de mediile sociale afiliate Intact.

„Tribul” intelectualilor anticorupție din care fac parte alături de multe alte minți luminate este un trib minoritar. Se discută probleme intense pe Facebook: posturile lui Moise Guran, articolele de pe PressOne, de pe Republica, știrile de pe Digi 24, se dezbat probleme ale luptei anti-corupție, o susținem pe Codruța până în pânzele albe, ne entuziasmăm/ enervăm în legătură cu USB/USR etc. Suntem împotriva extremismului, suntem pro-UE. Și avem tâmpa impresie că toată țara stă și comentează sau este la curent cu problemele noastre (nu mergem până la a presupune că sunt de acord cu noi).

Recomand oricui din acest trib să iasă din București până în primul sat și să dea de băut la crâșma satului, după care să deschidă unul dintre următoarele subiecte: Iohannis, Cioloș, Uniunea Europeană, BOR. Să înțeleagă puțin despre ce este vorba.

În cadrul „tribului” nostru avem impresia că toți oamenii luptă împotriva corupției deoarece politicienii fură de la fiecare dintre noi. Ei, aș! Ia vedeți aici ce au votat majoritarii. Știind bine ce mizerii făcuseră edilii lor! În cunoștință de cauză! Chestiile astea frizează ridicolul, sunt ilogice, mă rog, pentru noi, tâmpiții din acest trib.

Vin din State. Trump este extrem, dar extrem de real. Oameni care expun stickere cu Mexicans for Trump (citiți AICI despre această inepție), oameni care sunt de acord cu orice spune Trump (inclusiv cu faptul că este OK ca Rusia să se amestece în politica internă a US). Și nu, nu sunt deloc puțini…

Europa stă sub amenințarea teroristă și sub amenințarea extremismului. Politicile deschise de imigrație pentru sirieni și pentru cei din zone de război au permis infiltrarea unui număr de fanatici gata să moară pentru prostie. Cenzura pan-europeană pe acest subiect (cenzurarea detaliilor asupra torturilor aplicate victimelor de la Bataclan, cenzura abuzurilor făcute de imigranți) au dus bineînțeles la amplificarea fenomenului extremist și la creșterea popularității partidelor extremiste. Aici am plăcerea să văd și români cum se entuziasmează – doar că Brexit-ul a arătat că populația nu s-a îndreptat împotriva islamiștilor ci tot a europenilor, adică a polonezilor și a românilor. Că ăștia nu se aruncă în aer dacă sunt enervați.

Închei cu Polonia. În Polonia actuala guvernare a reușit ce PSD-ul nu a reușit în România – bypass-area tuturor sistemelor democratice – Parlament, Curte Constituțională, Curte Supremă de Justiție – numindu-și oameni în toate aceste instituții. Și polonezii duc o politică anti-UE extrem de agresivă (practic englezii, nemții și francezii sunt de vină pentru situația economică a țării, situație creată chiar de noua guvernare).

Și ne întrebăm cum se ajunge la astfel de situații tensionate, dificile cu potențial de dezastru? Prin silozare… băgăm capul în pământ, stăm și dezbatem pe rețele sociale, ieșim în locurile în care triburile noastre ies, socializăm cu cei din triburile noastre. Și tinerii nu vor vota, pensionarii vor vota, nimeni nu se amestecă cu nimeni. Toți cu capul în pământ căutându-ne pokemon-ul real sau imaginar…

Relevanta retelelor sociale

imageMai țineți minte cum se mobilizase lumea pe Facebook cu ocazia alegerilor prezindențiale să o voteze în grup pe Monica Macovei? Țin minte că discuțiile erau atât de înfierbântate încât era clar (pentru fanii dânsei bineînțeles) că Victor Ponta nu va intra în turul 2 deoarece bătălia va fi între Iohannis și Macovei. Încă mai râd când mă gândesc la cât de fun a fost rezultatul și la ce a ieșit.

Ceva similar s-a întâmplat acum cu discuțiile legate de participarea elevilor la ora de religie. Eu mi-am exprimat opinia. Și bineînțeles am fost judecat și „condamnat” pentru că îndrăznesc să doresc ca ai mei copii să aibă o educație religioasă făcută calumea (nu ce se face acum). Am văzut zeci de oameni protestând împotriva orei de religie mergând până acolo încât să dorească interzicerea completă a religiei și a educației religioase. O tâmpenie atâta timp cât libertatea de exprimare și libertatea de a practica religia sunt drepturi garantate de constituție. Da, obligativitatea orei de religie este un abuz demontat de Curtea Constituțională și așa cum am precizat este bine că nu mai este obligatoriu ca elevii să participe la ora de religie pentru că acest lucru responsabilizează cultele să lucreze la o curiculă relevantă și atractivă.

Ei bine, nebunia a continuat pe Facebook. Ce se mai bucurau utilizatorii că acum Biserica Ortodoxă nu va mai putea „spăla” creierii elevilor, că nu va mai avea „clienți” etc. Ziceai că nici 20% dintre elevi nu se vor înscrie la orele de religie. Rezultatul? Aproape 90% dintre elevi s-au înscris. Țineți vă rog minte această cifră: 90%. Repetați-o în mintea voastră până se întipărește, până se tatuează acest 90% în ființa voastră. Fiindcă aceasta este relevanța discuțiilor pe rețelele sociale: 10%.

Da, puteți spune că BOR a spălat creierele părinților, că s-au făcut presiuni, că școlile au făcut abuzuri și multe altele. Ok, dar totuși vorbim de 90%. Nu de 60%, nu de 70%. Ci de 90%.

Această întâmplare este foarte relevantă pentru noi marketerii. Dovedește că habar nu avem să folosim Facebook. Văd la concursuri zeci de idei de promovare pe Facebook, virale, campanii, engagement, conversații. Și mulți marketeri sunt atât de iresponsabili și tâmpi încât să creadă 100% în relevanța acelor discuții. Uită să se uite la cel mai important lucru la care un marketer trebuie să se uite: cifrele. KPI-urile.

Cel mai important KPI este venitul. Ce bani ai făcut din campania pe Facebook. Like-ul nu ține de foame, și nici butonul de Share. Comment-ul nici el. Da, influențează deciziile de cumpărare (mai ales dacă vorbim de feedback-uri negative). Dar nu este un panaceu universal și nici o reinventare a roții în ceea ce privește marketing-ul.

Dacă te uiți pe Facebook mai ales în România vezi mult zgomot. Românul este un revoluționar înnăscut pe Facebook: el iese în stradă, protestează, votează, cumpără, merge la festivaluri de cultură, merge la piese de teatru, mănâncă la fel de fel de localuri promovate prin campanii, acționează! Și totuși când se prezintă campaniile nimeni nu scoate ROI-urile din pantaloni. Pentru că demonstrațiile strâng zeci sau sute de oameni, protestele sunt vagi miorlăieli, vânzările arată prost, numărul de participanți la festivalurile de cultură este și el destul de tragic iar restaurantele ce se promovează prin rețelele sociale sunt cam goale (mai țineți minte restaurantul de fiță ce s-a deschis în Herăstrău, ăla care voia stele Michelin? Exact!).

Facebook este pentru marketeri acest Sfânt Graal în relația cu managementul, e o chestie pe care o pot flutura în fața șefilor deoarece este sexy, este trendy, este cool, este… Dar nu generează vânzări dacă nu bagi bani în el. Nicio rețea socială nu generează vânzări și bani dacă nu investești serios în promovare și în închiderea vânzării.

Discuțiile de pe rețelele sociale își pierd din relevanță din două motive: din cauza zgomotului uriaș în care se pierd și din cauza „cocoșilor” – cei care își umflă mușchii dar care în viața reală nu fac nimic.