Silozarea sau sfarsitul democratiei sub ochii nostri

Am mai vorbit în trecut despre silozare, adică modul în care noi ne grupăm în comunități în care ne dăm dreptate unul altuia și tindem să ignorăm complet realitatea din jurul nostru. Exemplu: alegerile din toamnă când toți ziceau că iese Monica Macovei președinte, când toți ziceau că nu va merge niciun copil la ora de religie.

Practic, în comunitățile noastre, noi ne simțim majoritari. Doar că situația nu este așa… sunt multe silozuri formate în jurul unor idei naționaliste, extremiste, în jurul unor formațiuni cripto-comuniste, iar situația nu este doar în România. Fenomenul este amplificat și de fragmentarea mediilor informaționale, practic există televiziuni dedicate acestor silozuri, acestor „triburi” care nu vor scoate niciodată capul din e-comunitățile lor decât pentru a da în cap „dușmanilor” – oricine nu este de acord cu ei. Exemplu: fanii Antenei 3 care niciodată nu se vor uita la alt post și nu vor citi alte știri decât cele livrate de publicațiile Intact și de mediile sociale afiliate Intact.

„Tribul” intelectualilor anticorupție din care fac parte alături de multe alte minți luminate este un trib minoritar. Se discută probleme intense pe Facebook: posturile lui Moise Guran, articolele de pe PressOne, de pe Republica, știrile de pe Digi 24, se dezbat probleme ale luptei anti-corupție, o susținem pe Codruța până în pânzele albe, ne entuziasmăm/ enervăm în legătură cu USB/USR etc. Suntem împotriva extremismului, suntem pro-UE. Și avem tâmpa impresie că toată țara stă și comentează sau este la curent cu problemele noastre (nu mergem până la a presupune că sunt de acord cu noi).

Recomand oricui din acest trib să iasă din București până în primul sat și să dea de băut la crâșma satului, după care să deschidă unul dintre următoarele subiecte: Iohannis, Cioloș, Uniunea Europeană, BOR. Să înțeleagă puțin despre ce este vorba.

În cadrul „tribului” nostru avem impresia că toți oamenii luptă împotriva corupției deoarece politicienii fură de la fiecare dintre noi. Ei, aș! Ia vedeți aici ce au votat majoritarii. Știind bine ce mizerii făcuseră edilii lor! În cunoștință de cauză! Chestiile astea frizează ridicolul, sunt ilogice, mă rog, pentru noi, tâmpiții din acest trib.

Vin din State. Trump este extrem, dar extrem de real. Oameni care expun stickere cu Mexicans for Trump (citiți AICI despre această inepție), oameni care sunt de acord cu orice spune Trump (inclusiv cu faptul că este OK ca Rusia să se amestece în politica internă a US). Și nu, nu sunt deloc puțini…

Europa stă sub amenințarea teroristă și sub amenințarea extremismului. Politicile deschise de imigrație pentru sirieni și pentru cei din zone de război au permis infiltrarea unui număr de fanatici gata să moară pentru prostie. Cenzura pan-europeană pe acest subiect (cenzurarea detaliilor asupra torturilor aplicate victimelor de la Bataclan, cenzura abuzurilor făcute de imigranți) au dus bineînțeles la amplificarea fenomenului extremist și la creșterea popularității partidelor extremiste. Aici am plăcerea să văd și români cum se entuziasmează – doar că Brexit-ul a arătat că populația nu s-a îndreptat împotriva islamiștilor ci tot a europenilor, adică a polonezilor și a românilor. Că ăștia nu se aruncă în aer dacă sunt enervați.

Închei cu Polonia. În Polonia actuala guvernare a reușit ce PSD-ul nu a reușit în România – bypass-area tuturor sistemelor democratice – Parlament, Curte Constituțională, Curte Supremă de Justiție – numindu-și oameni în toate aceste instituții. Și polonezii duc o politică anti-UE extrem de agresivă (practic englezii, nemții și francezii sunt de vină pentru situația economică a țării, situație creată chiar de noua guvernare).

Și ne întrebăm cum se ajunge la astfel de situații tensionate, dificile cu potențial de dezastru? Prin silozare… băgăm capul în pământ, stăm și dezbatem pe rețele sociale, ieșim în locurile în care triburile noastre ies, socializăm cu cei din triburile noastre. Și tinerii nu vor vota, pensionarii vor vota, nimeni nu se amestecă cu nimeni. Toți cu capul în pământ căutându-ne pokemon-ul real sau imaginar…

Mars la vot

Este plin internetul de sesizări ale societății civile referitoare la abuzurile parlamentarilor și a guvernanților. De fiecare dată când le văd îmi amintesc cu greață cu ce entuziasm a fost votată actuala majoritate parlamentară încât rămâne majoritate parlamentară după ce i-a plecat jumătate din alianță în opoziție. Îmi mai amintesc cu o greață și mai mare de absența la vot din acele zile. Ați putea spune „dar Tudore nu s-ar fi schimbat nimic”. Serios? Dacă era același absenteism acum aveam alt președinte și mulți dintre noi scriam din alte țări.

Marș la vot!

Ieșiți în stradă cu zecile (București) și cu miile (Cluj) când un ministru vine și îmi umilește concetățenii, prietenii și rudele plecate la muncă în străinătate. La muncă mă, la muncă, nu la furat! Se tot zice de români că-s hoți că-s cerșetori dar tâmpiții ăștia care muncesc zilnic îmbunătășesc imaginea României cu toate că hoții de acolo și hoții de aici o mânjesc ori de câte ori se poate. Peste 80% din clasa mea din Oradea este plecată în străinătate să muncească. Și nu de bine mă, nu de bine, ci pentru că aici aceiași politicieni ce s-au plimbat între partide precum bețivii în crâșme i-au convins mă. I-au convins! Și nu, n-au neveste curve și copii golani. Dar revin, ieșiți în stradă când vă simțiți jigniți dar o ardeți acasă în ziua votului „că nu am cu cine vota”. Serios mă? V-ați uitat voi pe liste atent poate este vreunul? Eu întotdeauna am găsit pe cineva și l-am trimis la muncă în Parlament. A muncit? Îl mai votez! Nu a muncit? Next!

Marș la vot!

Ministrul care a scos mizeria aia pe gură cu mamele curve și copiii golani să știți că nu a ajuns acolo unde a fost de capul lui. La un moment dat (înainte de a fi numit ministru) a fost votat inclusiv de către cei care nu au votat fiindcă pitong – nu au votat. Practic, voi prin nevotul vostru ați contribuit decisiv la a trimite genul ăsta de creaturi în funcții publice. Și nu, nu am pic de înțelegere pentru porcăria rostită. Fie că a zis-o ca să nu fie nevoit să fie prim-ministru, fie că a vrut să zică altceva – când ajungi într-o asemenea poziție ești responsabil și ești bărbat. Vrei să pleci? Demisionezi! Vrei să zici altceva? Zici altceva. Știți ce aveți de făcut când vin alegerile da?

Marș la vot!

Și acum îmi îndrept privirea aprigă spre iubiții mei orădeni. Stau de 17 ani în București. 17 ani! În 17 ani nu mi-am făcut niciodată buletin de București. Din punct de vedere al autorităților eu locuiesc tot în Oradea. Bucureștiul este o uriașă ciorbă depersonalizată de români, maghiari, rromi, expați. De ardeleni, olteni, moldoveni, dobrogeni și mulți alții. Lipsit de un stil arhitectural ce a fost în primul rând violat de Ceaușescu și apoi de Videanu și Oprescu (pe care ghici ce – au fost votați tot prin absenteism). Nu mă simt ca aparținând acestei ciorbe, de fiecare când mă duc la Oradea îmi reîncarc bateriile. Baterii pe care ciorba asta mi le consumă relativ rapid. Însă Bucureștiul este motorul economic al României. Știți de ce este Bucureștiul puternic dincolo de faptul că e capitală? Pentru că este mare… 1,9 milioane locuitori înregistrați și vreo 3 milioane de români prezenți zilnic în București. Piață de consum uriașă, hub economic, centre de dezvoltare etc.

În ultimul timp Oradea a crescut foarte frumos – orașul are altă față (îmi amintesc de vremurile întunecate ale domniei lui Petru Filip, fost PDL actualmente PSD), are turism, a dezvoltat proiecte cu vecinii din Ungaria, începe să devină un important centru economic regional – multe start-up-uri, unele cu finanțări foarte mari, companii de IT, mici făbricuțe. Ei bine, în continuare aud că „toți banii se duc la mitici”. Păi știți cum nu se mai duc toți banii la mitici? Crești importanța orașului! Cum o faci? „Alipind” Băile Felix creând astfel posibilitatea dezvoltării rapide și a Felixului și a zonei Oradea-Felix. Și totuși cum se poate realiza asta? Păi simplu: pe 14 iunie…

Marș la vot!

Nu am să insist de ce este importantă alipirea, sunt chestii de bun simț – dezvoltare economică, turism, scoaterea din paragină a Băilor Felix, job-uri, creșterea importanței economice a Oradiei. Un oraș puternic vs un oraș aflat în colțul unde agăți harta în cui. Poate vor fi unii care vor spune „dar de ce să îi dau posibilitatea lui Bolo să ia șpăgi băgând la înaintare firmele lui preferate să facă lucrări?”. Pentru că nu prea poate să facă asta – să nu uităm că patronul Selina are acum ceva baiuri. Adică oricum ar fi DNA-ul este pe fază și nu se mai joacă nimeni. Ca Orădeni avem nevoie de Felix, Felix are nevoie de noi. Vreau să văd în câțiva ani un Felix dezvoltat, civilizat, fără manele cu localuri mișto, parcuri refăcute, cărări amenajate prin păduri și cu muuulți muuulți turiști străini.

Marș la vot!