Cu cat dai cepemeu boss

imagePrin Septembrie 2015 scriam acest articol despre mizeria din media buying în particular și din advertising în general. Văd că situația nu s-a schimbat cu foarte mult. Practic vorbim despre aceleași golăneli de neam prost prin care costul de CPC și CPM este urcat artificial de către planner ce speră ca clientul să fie prost să nu se uite la aceste „detalii” ci doar la comisionul care în comparație cu alte agenții este mai mic (afacere de afacere). Singura problemă este că această schemă se numește înșelăciune – tu practic păcălești clientul și chestia asta duce direct în penal. Adică faptul că tu planner prost care pregătești „combinația” speri să „ciupești” vreo 1.000-2.000 EUR printr-o „schemă” de asta te poate trimite olecuță la meditație la țuhaus alături de infractori serioși, gen criminali, violatori, tâlhari și etc devenind astfel vedeta țuhausului. Dar ei merg în continuare pe abordarea „mie nu mi se poate întâmpla”. E ok, se duc la biserică, dau o acatistă, sfințesc media planul și fie ce-o fi.

Mizeria asta însă se extinde la nivelul întregii industrii de advertising. Mediaplanuri făcute la oha, ratecard-uri ce conțin discount-uri „secrete” necascadate clientului, parandărături, distracția continuă. Să nu uităm că tocmai era să vedem o campanie de publicitate politică la televizor plătită cash. Numai proștii cred că asta ar fi fost prima campanie de publicitate politică plătită cash integral. Vă dați seama ce mizerabilă a ajuns industria asta? Și acesta este doar vârful, ce s-a aflat public. Alte chestii publice? Vă mai amintiți când Consiliul Concurenței a amendat câteva companii importante de media din România pentru că s-au organizat într-un cartel? Procesele încă sunt pe rol, multe deja au recursuri (primele decizii sunt de respingere a contestațiilor).

Asta nu împiedică actorii din industria de advertising să se strângă la conferințe să vorbească despre storytelling uitând să vorbească despre story – bineînțeles, story-ul este o chestie minoră în storytelling, contează ca brand-ul să comunice cu consumatorul căci „consumatorul scrie brief-ul” (citat din conferință). De fapt citatul integral de aici este așa:

Storytelling-ul nu este o notiune savanta, lansata in 2015 sau 2016. El s-a afirmat plenar acum, pentru ca a ajuns la maturitate si este un instrument al consumatorului, ce scrie briefuri pentru branduri

Și stau junior marketeri și bloggeri și alții și înghit chestiile astea molfăind din sărățica dată în coffee break alături de cafeluța din termos. Și le vor rosti mai târziu și ei în conferințe cu alte cuvinte și mai „înalte”. Și se vor gândi atent la înțelesul lor în timp ce modifică discount-ul în media plan de la 85% la 65%.

Și că tot vorbim de bloggeri versus brands. Are AICI Hoinaru un articol ce astăzi a provocat vâlvă pe internet, conform căruia bloggerițele de nișă nu produc nimic valoros. Parte a acelui articol se pare că o duduie a dat următoarea înțelepciune din adâncul ființei sale:

au fost cazuri în care am dublat fee-ul pentru un client când am auzit câți bani face pe spatele meu.

Este vreo diferență față de mizeria făcută de agenții? Nu, absolut niciuna. Dar chiar absolut niciuna. Și credeți-mă, porcăria asta nu se vede doar la bloggerii de fashion.

Așa cum spune Doru, aici vorbim de o problemă majoră de etică. Degeaba ai ca agenție principii de etică și standarde de conduită profesională când faci astfel de mizerii în piață CE SE AFLĂ. Deoarece românii vorbesc între ei (se dau în gât între ei) și oricum se află. Cu tot cu dovezi, chiar dacă ele au fost șterse (și „din greșeală” au rămas pe un calculator al vreunui adormit). Ceea ce nu se înțelege în pandemia corupției care ține România în ghearele sale este că dacă nu încetăm cu mizeriile astea întreaga industrie se duce în cap.

Ce aș fi dorit să aud la o conferință gen FIBRA ar fi fost o sesiune legată de „standarde de conduită profesională în industria de digital în România”. La care să se spună explicit „nu mai umfla CPC-ul și CPM-ul că te vede Iehova și mâine știe toată piața”. Să existe transparență completă în relația dintre agenție și client pe toate detaliile.

Și nu, nu sunt un visător. Sunt un realist. Ce toți gândacii ăștia interesați doar de banul de astăzi nu înțeleg este faptul că odată cu apariția inteligenței artificiale toate mizeriile vor fi scoase la iveală. TOATE oameni buni. Sistemele de inteligență artificială pot la ora actuală să facă drill-down pe cuburi de date identificând trenduri și situații ce ies din normal. Practic identificând „excepțiile” de la regulă, aka posibile infracțiuni. Gândiți-vă la un AI ce sapă în toate facturile dintre agenții și clienți, în toate anexele și în toate fișierele auditate cu rezultate. Cam câte minute îi ia să identifice cine/cât a tirat.

Așa că băgați mare – vine și momentul plății facturilor.

Blogging, un sport de dat cu stangu-n-dreptu

Eram la Internet Explorer Summer Camp 2011, în mașină cu Vero, cu un developer și cu Adina de la agenție. Și, bineînțeles, cu șoferul care ne urca pe drumurile de offroad. Acum să vă zic ceva despre „șoferii” de la Off-Road Romania Adventure . În viața de zi cu zi sunt patroni de corporații (da, ați citit bine, corporații), avocați, procurori, vedete, directori generali etc. Off-road-ul îl practică din plăcere, și deseori banii pe care îi primesc pe câte o ieșire „turistică” nu acoperă posibilele stricăciuni aduse mașinilor; dar ei sunt fericiți că au mai bifat o ieșire. Închid scurta paranteză aici, era necesar să fac această mențiune, vedeți mai jos de ce.

„Șoferul” nostru era o persoană destul de importantă din sistemul administrației publice. Chiar foarte importantă, persoană cheie. Și ne-a întrebat: „aici ați adus blogări DE ĂIA?”. Era clar că avea o iubire deosebită pentru bloggeri. Și ne-a argumentat în câteva fraze simple de ce avea acea iubire față de bloggeri: scandaluri între bloggeri, scandaluri bloggeri vs X, împroșcat cu noroi fără argumente, înjurături etc. Aceasta era părerea unui om cheie din sistemul administrației publice despre bloggeri. Înainte să săriți că probabil vreun blogger îl prinsese cu ceva necurat și publicase, vă spun de pe acuma că nu e cazul. Și nu numai atât, dar această părere nu o aud prima oară; am auzit-o de nenumărate ori de la directori generali, directori de marketing, directori financiari, directori IT, consilieri, patroni, de fiecare dată când îi întrebam dacă s-au gândit la campanii sau inițiative care să implice bloggeri.

Nu știu cât de mult își dau seama bloggerii cât de rău reușesc să-și facă lor însăși. În fiecare zi în care se porcăiesc între ei, în care porcăiesc campanii sau inițiative în care nu sunt implicați, în care porcăiesc firme fără a aduce argumente solide, în care porcăiesc oameni tot fără a aduce argumente solide.

Indiferent cât se laudă unii bloggeri că o duc bine, adevărul este că business-ul campaniilor pe bloguri este unul foarte mic… Da, au fost companii temerare care au investit în campanii pe bloguri, și amintesc aici Petrom, Romtelecom, BCR, Microsoft, Vodafone, Farmec, Siemens – lista poate continua; dar dacă adunăm sumele investite iese cam suma cheltuită de o companie FMCG în outdoor într-o singură zi.

În multe conferințe se arunca vina pe dinozaurii din departamentele de marketing și management ale companiilor, atât clienți cât și agenții. Dar se tăcea mâlc când era vorba de vina proprie. Și totuși, cel mai mare rău făcut comunității de bloggeri, și business-ului de campanii pe bloguri este făcut tot de bloggeri.

Am să iau ca exemplu campania BCR, organizată de Blogal Initiative a lui Chinezu. Câte șuturi pe nedrept și-a luat acea campanie este ceva de speriat. Știți care va fi efectul? Nu că BCR se va gândi din nou înainte de a face o campanie pe bloguri; nu cât timp au Social Manager-ul potrivit :). Nu că BCR se va gândi de acum să ruleze campania doar prin anumiți bloggeri, nu. Dar zecile de companii din Finance/Insurance/Banking care vă asigur că au urmărit campania își vor investi banii de marketing și PR pe canalele clasice. Fiindcă e mai sigur și mai elegant! Pentru că mulți nu vor dori să intre în mocirla unor scandaluri neîntemeiate în care se aruncă cu noroi în stânga și în dreapta doar de dragul de a încerca să omori capra vecinului (în acest caz capra Chinezului care a venit cu o idee bună). Și odată cu cei din Finance/Insurance/Banking și ceilalți jucători din piață.

Și uite așa se culcă unii bloggeri, fericiți că au reușit să mai umple de noroi o inițiativă în care nu au fost implicați/ nu s-au implicat, dar tot cu buzunarele goale.