Mizerii in media-buying

Când ne-am întâlnit la gala Biz Marketing Xchange, am decis împreună cu câțiva marketing manageri să încercăm să vorbim public cât mai mult despre experiențele noastre pozitive (best practices, recomandări, ghiduri) dar și despre experiențele noastre negative – țepe, practici ilegale sau imorale, campanii create doar pentru a obține premii etc.

Astăzi vreau să vă vorbesc despre una din mizeriile făcute de agenții în media-buying. Foamea este mare, prostia este multă, agențiile angajează tot mai mulți juniori pe posturi de seniori (btw, cei mai amuzanți sunt juniorii care se cred seniori), cetățeni care cred că lumea este a lor și că li se cuvine orice. Și că clienții în general sunt proști bâtă (bine, ținând cont că și clienții angajează la Marketing juniori parțial uneori au dreptate).

Cea mai clasică și simplă schemă, la fel de tâmpă precum scrisoarea nigeriană este să umfli prețurile media ca să îți crești comisionul. Să zicem că CPM-ul în România este approx 2 EUR (da, este plin de site-uri de valoare). Nu vorbesc de discount-uri și de prețuri de listă ci de situația reală – 2 EUR (și mai jos). Aceasta este valoarea reală a conținutului site-urilor românești. Mai sunt unele de fac excepție, dar cam pe aici se învârte CPM-ul în România.

Și te trezești pe mână cu o frumusețe de plan media conceput probabil în veceul firmei între două cuie, cu CPM-uri mânca-le-ar mama numai de 5 EUR – 7 EUR de ai zice că în toiul crizei clienții au început să plătească mai bine pentru conținut mai prost. Bineînțeles că după ce dai două proverbe și zicători printre dinți, te uiți cu tristețe la brand-ul agenției ce ți-a trimis acel media plan, te întrebi ce dracu s-a ales de piața asta și cum au ajuns agențiile să angajeze doar cu buletinul, te întrebi cât de prost te crede și îți dai seama ce foame poate fi în piață de dai de astfel de garabeți.

Care este efectul? Foarte multe firme își angajează oameni de creație, copywriteri și chiar și media planneri doar pentru a scăpa de agenții. Te întrebi ce naiba poate face un media planner într-o firmă? Păi acesta este efectul doi – campanii pe Google, Facebook, Yahoo și Skype care sunt provideri internaționali și unde este mai greu să dai țeapă cu supraprețuri.

Și uite așa vezi talente din agenții miorlăindu-se pe IQAds de clienți, de piață, de lipsă de bani și de proiecte provocatoare. Păi ce proiecte provocatoare mă la dume de 7 EUR CPM pe site-uri cu șapte rânduri de reclame plus opt pop-up-uri?

Ce îmi place însă este că ușor ușor piața se curăță eficient. Noul val al crizei sau al resetului care vine din Est va face să doară și mai tare.

Cum faci un business predictibil in Romania

Răspunsul pe scurt este că nu poți. Nu poți să prezici nimic. Nu poți să prezici cine va fi peste o lună la guvernare, nu poți să prezici ce legi se vor schimba, ce OUG-uri vor mai apărea, lucrezi cam în întuneric. Nicio lege nouă, nicio taxă nouă, nicio inițiativă nouă nu este dezbătută – totul se face cu ușile închise în Parlament și la Guvern. Și nu poți să prezici nimic pentru că efectele oricărei inițiative se duc cu mult peste estimările celor care au pornit valurile.

De ce pleacă investitorii? Pentru că investitorii vor stabilitate cât de cât. Investitorii știu că suntem emerging market, cu bune și cu rele. Cu bune că poți specula oportunități, cu rele că poți pierde tot din motive care nu neapărat depind de tine.

Cum poți să faci un business plan coerent, pe un an (nici nu mai vorbim de business plan-uri de trei ani) când Guvernul nu știe dacă din Aprilie crește acciza la benzină sau nu? Pentru că în momentul în care schimbi radical prețul la un commodity se schimbă prețurile cam la tot ce vezi în FMCG și servicii. Serios, cum redactezi acel plan la detaliul dorit de analiștii financiari.

Cum te poți duce cu o propunere de investiție la un board când prima întrebare a board-ului va fi „care sunt riscurile” și tu nu le poți cuantifica? Că zici ok, atât din accizele care se zvonesc că apar, atât din inflație, atât din A, B, C… și peste o săptămână să zicem zboară PNL din guvern și pică impozitul unic în următoarea săptămână? Serios, cum?

În ultimul an din toate tâmpeniile făcute de actuala administrație cea mai gravă mi se pare lipsa de predictibilitate. Ai peste 70% în Parlament și tu nu știi ce legi vei avea peste două, trei, șase luni. România este condusă de o șleahtă de indivizi care nici măcar nu sunt uniți de un țel comun clar. Da, să furi este un țel dar măcar să știi cum – ăștia nici nu știu cum! Să fii atât de prost încât nici să nu știi cum poți fura este o virtute.

Normal că investitorii pleacă, normal că investițiile nu mai vin. Știrea cu criticile experților UE referitoare la planul României de accesare a fondurile europene a trecut ca prin brânză prin canalele de știri îndesate cu divorțul celebru deja (măcar ăla era previzibil). Măi nene, dacă mie într-unul din review-urile lunare pe care le am referitoare la modul în care investim fondurile mi s-ar spune „planul este lipsit de viziune strategică, este vag și nu dovedește că eșecurile din trecut au fost învățate” aș muri de rușine. Și probabil aș fi zburat, alături de alții. Dar experții au spus așa:

Global, documentul demonstrează insuficientă orientare spre rezultat. Rezultatele propuse sunt descrise într-o manieră prea vagă, nu sunt suficient de concrete şi ar trebui reconsiderate, împreună cu obiectivele propuse. Realizările aşteptate trebuie să fie mai concrete, stabilind legături mai bune între zonele de finanţare identificate şi rezultatele aşteptate

Să vă traduc: planul este scris la vrăjeală. Au scris ăștia sute de pagini de mizerii fără să zică nimic. Nu tu previziuni, nu tu cifre, nu legături între investiții și cifre, nu tu tactici. Vrăjeală nene. Bine, nu mă îndoiesc că cei care au lucrat la plan erau niște studenți/copii de la tineret de la partid. Clasic așa se face, se dă de muncă la pitici, că ăștia bătrânii „au treabă”.

Cum dracu să nu îți plece investitorii când văd atâta nepăsare din partea autorităților, încât inclusiv la pitch-urile pentru fonduri să vină cu documente scrise la vrăjeală. Ce bani vrei să îți dea ăștia când tu nici măcar nu știi să articulezi o minimă viziune?

Prea multa vaicareala, prea putina actiune

Suntem un popor melodramatic. Ne place tragedia și lovitul cu curul de pământ în muzică ambientală de bocitoare. Adorăm să ne plângem fără a face nimic pentru a remedia o situație. De aceea aici nu protestăm în stradă iar un concert Adi Minune strânge mai mulți fani decât un protest împotriva ciorditorilor infecți care s-au tot perindat pe la cârma acestei țări.

Și soluțiile sunt atât de la îndemână… ieri am făcut pentru a n-a oară Oradea – București cu mașina. În 10 ani de mers non-stop pe acest drum am avut ocazia să văd următoarele schimbări:

  • autostrada ocolitoare a Sibiului
  • autostrada ocolitoare a Clujului
  • autostrada ocolitoare a Piteștiului
  • centura Brașov

Adică fix frecție la picior de lemn. Nimic, nada. Frecaj de mentă pe bani publici, adică pe banul meu și al tău fraiere care citești acest articol. Proiecte au existat fel de fel, șpăgi au curs precum Dunărea pe la Porți, dar nu s-a executat nimic. Cum se rezolvă o astfel de situație? Păi simplu: în primul rând să găsim responsabilii. Acest lucru pornește de la identificarea miniștrilor transporturilor, principalii responsabili conform oricărei scheme RACI.

  • Corneliu Burada
  • Doru Pană
  • Traian Băsescu
  • Paul Teodoru
  • Aurel Novac
  • Anton Ionescu
  • Miron Mitrea
  • Gheorghe Dobre
  • Radu Berceanu
  • Gabriel Oprea
  • Anca Boagiu

Pe ultimii nu îi mai pun că nu aveau ce face în ultimul an fără a avea ceva construit în anii anteriori. Aceștia sunt primii care trebuie chestionați într-un proces național referitor la eșecul construcției de autostrăzi în România. De aici trebuie să înceapă. Public. Unde se ramifică, rămâne de văzut. Dar primul pas trebuie făcut!

În al doilea rând, cum se poate repara? De mulți ani soluția este la îndemâna găinarilor de la putere și tot de mulți ani o ignoră. Pentru că nu prea intră șpagă la buzunarele lor. Și cum la noi este pe principiul „nu iau bani nu fac nimic” și „să moară capra vecinului”… Soluția este autostrăzi private, concesionate. Societăți comerciale care să se ocupe de execuția, administrarea și mentenanța autostrăzilor recuperându-și banii din taxele de autostradă. Așa cum ar fi normal. Guvernul trebuie doar să creeze cadrul legislativ: exproprieri rapide în interes public și eliberarea permiselor/autorizațiilor de construcție. În rest treaba SE FACE. Este drept, nici șpăgi mari nu se iau, dar lucrurile se întâmplă.

Primul pas este cel mai greu. Primul protestatar, primul proiect, primul proces… restul urmează natural! Dar primul pas trebuie făcut…

Romanul, preotul si „copilul special”

În România anului 2013, un tânăr cu sindromul Down ia Bacalaureatul cu nota 7, în timp ce 45% din participanții la Bac îl pică cu succes. Un altul ia Bacalaureatul cu 9.20. Două povești extraordinare despre voință, despre muncă, despre luptă într-o societate extrem de primitivă.

Dar aș vrea să mă leg puțin de lupta primului tânăr, Mihai Moceanu, cel care a luat Bac-ul cu nota 7. Citiți un articol cutremurător despre lupta sa și a mamei sale cu statul Român, cu preoți greco-catolici, cu alți tineri. Toți l-au marginalizat, l-au umilit și l-au izolat spunându-i că nu are nicio șansă în această viață. UN PREOT A FOST PRINTRE CEI CARE L-AU ABUZAT!

Înainte de a lua fiecare un topor sau o furcă pentru a face olecuță curățenie, să stăm puțin și să privim cât se poate de obiectivi faptele. Un tânăr CREDINCIOS (atât de credincios încât știe toate rugăciunile, ordinea lor și 150 psalmi) cu sindromul Down își dorește o șansă în viață. Își dorește să facă o școală alături de copii normali pentru a se simți motivat și nu „special” cum îl văd toți. Un copil care își adoră mama care a făcut totul pentru el este umilit pentru că este „diferit” de ceilalți. Și nu de oricine, ci de staff-ul liceului teologic greco-catolic, acolo unde ar trebui să găsească cel mai mult căldură, compasiune, respect, și dragostea față de aproapele tău.

„Psihologul scolii mi-a spus ca nu am dreptul sa stresez si sa distrug psihicul copiilor si al profesorilor, sa-mi iau copilul si sa ma duc”

Cam așa a găsit de cuviință staff-ul Liceului Teologoc Greco-Catolic din Cluj să își trateze un elev. Cu scârbă, dispreț, pentru că era „diferit”. Pentru că distrugea „psihicul” copiilor. Care au dat la acest liceu tocmai pentru a se pregăti de misiunea dificilă de preot, misiune care presupune exact ajutorul și susținerea oferit unor copii precum Mihai.

Dar să vedem ce declară directorul școlii, preotul Petrică-Daniel Tintelecan:

„Noua ni s-a parut de cuviinta sa vorbim cu mama lui si sa-i spunem ca sunt probleme si ca trebuie sa ia in considerare inscrierea la o alta scoala”

Însă nu se oprește aici:

„Eu cred, adica, mi se pare extrem de suspecta nota de la BAC. Eu va arat note si comportamentul altor elevi din scoala de la noi care nu erau genii, dar si-au picat bac-ul. Il cunoasteti pe Mihai Moceanu? (rade hahait) Pe mama lui Moceanu o stiti? Stiti cu ce se ocupa? A fost inginer chimist. Asta nu va zice nimic? Nu vreau sa arunc suspiciuni, insa, va spun… Mihai are o memorie grozava, dar in afara de memorie, nimic. Ce nota a luat la romana? 5? La istorie? 6? 8 la Geografie? Sa fim seriosi, as vrea sa vad eseul pe care l-a facut Mihai la romana”

Și eu aș vrea sincer să aflu cine l-a făcut pe Petrică preot. Cine i-a descoperit harul și căldura necesară pentru a deveni preot. Chiar aș dori să îl cunosc. Și să îi arăt această declarație care cu siguranță l-a făcut celebru.

Nu am să încep o retorică împotriva preoților, nu cred că Petrică este reprezentativ. Am cunoscut preoți cu har, am cunoscut preoți cu mai puțin har (unul mi-a spus că există o conspirație mondială a marilor puteri și a iudeo-masonilor pentru a mări numărul de divorțuri pentru a ține sub control populația planetei – l-am contrat spunându-i că în acest caz conspirația nu prea merge bine în India și China). Întrebarea este ce facem cu ei.

Ce facem cu cei care abat de la calea arătată de Sfântul Părinte, de a merge la cei de la periferiile credinței, de a-i ajuta pe cei amărâți și lipsiți de putere? Iată ce spune Sfântul Părinte în predica din Lampedusa, o comunitate care întotdeauna a oferit adăpost imigranților africani ce încercau să ajungă în Italia:

„”Adam, where are you?” This is the first question which God asks man after his sin. “Adam, where are you?” Adam lost his bearings, his place in creation, because he thought he could be powerful, able to control everything, to be God. Harmony was lost; man erred and this error occurs over and over again also in relationships with others. “The other” is no longer a brother or sister to be loved, but simply someone who disturbs my life and my comfort. God asks a second question: “Cain, where is your brother?” The illusion of being powerful, of being as great as God, even of being God himself, leads to a whole series of errors, a chain of death, even to the spilling of a brother’s blood!

God’s two questions echo even today, as forcefully as ever! How many of us, myself included, have lost our bearings; we are no longer attentive to the world in which we live; we don’t care; we don’t protect what God created for everyone, and we end up unable even to care for one another! And when humanity as a whole loses its bearings, it results in tragedies like the one we have witnessed.”

Cât de adevărată este predica de mai sus în contextul dat… Revenind, ce facem cu acești preoți care nu își înțeleg menirea?

Răspunsul în cazul lui Petrică este extrem de simplu: Petrică este greco-CATOLIC. Adică are o ierarhie superioară ne-românească. Căreia îi putem semnala acest abuz. Cum? Simplu… pe twitter:

image

Link-ul de dat este acesta: http://bit.ly/10QpjWA . Câteva tweet-uri ar trebui să atragă atenția unei echipe de la Vatican privind oaia rătăcită Petrică.

De asemenea, puteți să dați un e-mail către cluj-gherla@bru.ro . Fără înjurături, blesteme, etc. Un e-mail prin care să cereți tragerea la răspundere a oii rătăcite Petrică.

Dar… ce facem cu noi? Când vom învăța să ne iubim aproapele? Să nu ne mai „deranjeze” oamenii cu sindrom Down, sau cu alte handicapuri? Când vom învăța să îi acceptăm așa cum sunt, ca frați ai noștri? Când vom înceta să fim niște animale grotești când îi umilim și îi batjocorim?

Zilnic ne considerăm atât de buni, atât de speciali, atât de deosebiți și uităm complet de cei care au nevoie de noi. Ne internăm părinții sau bunicii prin cămine, îi uităm în spitale, ignorăm tragediile spunând că „am și eu necazurile mele”. De câte lecții avem nevoie ca și popor pentru a ne trezi? Tragedia din Muntenegru nu a fost îndeajuns, nu am reușit nici acum să învățăm cum trebuie să ne purtăm cu cei aflați în nevoie?

Tragedia acestui tânăr nu este o tragedie limitată, este o tragedie națională. De care fiecare dintre noi suntem vinovați, și la care fiecare dintre noi trebuie să medităm. Creștin, musulman, iudeu, ateu, este o mizerie umană de care trebuie să scăpăm dacă vrem să ne fie bine vreodată.

23 ani…

Au trecut 23 ani și infractorul Iliescu nu a fost condamnat. După părerea mea este cea mai neagră pată pe obrazul justiției române. Nimic nu o poate spăla. Pentru că de la tătuca Iliescu a pornit totul…

Acum 23 ani Iliescu ne-a furat viitorul. Ne-a furat libertatea și ne-a aruncat la groapa de gunoi a Europei. Chemarea hoardelor de mineri în București, infiltrarea acestora cu securiști și violențele cărora le-au căzut victimă zeci de cetățeni liberi ai Capitalei a fost un șoc pentru Europa civilizată care a oprit bruc toate posibilele investiții și a așteptat cu adevărat o schimbare… care nu a mai venit niciodată.

În 1990 aveam șansa Poloniei, a Cehiei, a Ungariei, șanse pe care le-am ratat datorită unui singur om: Ion Iliescu. Iliescu și clica lui de cârpe kaghebiste, preluând puterea în Decembrie ’89 printr-o lovitură de stat orchestrată ca la carte s-a simțit amenințat de demonstranții din Piața Universității. Și a decis intervenția în forță aducând minerii la București. Și mulțumindu-le.

 

La 23 ani de la tragicele evenimente din 13-15 Iunie 1990 numele eroilor căzuți în măcelul cauzat de mineri și securiști rămâne necunoscut. Inscripțiile despre Libertate din Piața Universității au fost șterse de politrucii ce au urmat.

În demonstrațiile de la începutul anului trecut s-a auzit des „PDL și USL/ Aceeași mizerie”. Nimic mai adevărat… cârpele kaghebiste au infestat ca un cancer toate partidele devenind grupuri și grupulețe de interese. După 13-15 Iunie toți securiștii au devenit baroni locali, „oameni de bine”, deputați, senatori, gunoaie ce au orchestrat cel mai mare jaf din istoria Europei.

La 23 ani de la reprimarea ultimei mișcări de libertate anticomunistă pare că uităm cine sunt vinovații și cine ne-au fost călăi. Și facem coadă să îl pupăm de ziua lui, și îl privim ca pe un bunic cald. În loc să ne adunăm din nou în Piața Universității să cerem Justiției să își facă treaba. Dovezi nu îți trebuie prea multe: filmulețul de mai sus este dovada suficientă și necesară pentru o condamnare.

Și celor care îmi spun că sunt „băsist” (ce dracu de termen o mai fi și ăsta), inclusiv un realizator de emisiuni TV cancanistice ce acum a sărit din barca unui securist în barca altui securist, vreau să le spun că sunt mai mult decât interesat în a afla ce rol a avut Traian Băsescu în trimiterea trenurilor de mineri spre București. În 1990 încă nu era ministru, dar era pe felie în FSN. Iar în 1991, la a doua mineriadă era deja ministru al transporturilor. De ce Justiția nu a pornit niciodată vreo anchetă în această direcție? A analizat Justiția luni în șir un rahat precum pixelul albastru din mizeria lui Patriciu dar nu a stat o secundă pe clarificarea unei atât de importante bucățele de istorie!

Preferăm să uităm… preferăm să dăm din mână și să zicem „mai dă-i dreacu”. Da măi, dar vezi tu Darie, ei nu prea se duc dreacu… și mă întreb când o să îi ajutăm noi să se ducă dreacu…