Crowdsourcing political programs

Acum câțiva ani un bun prieten de-al meu devenit om politic îmi spunea că este nevoie de tineri ca mine sau ca voi cei care citiți aceste rânduri în politică. Este nevoie de implicarea noastră activă în mocirla politicii, în haznaua partidelor pentru a mișca țara înainte. Este nevoie de o generație tânără de politicieni de sacrificiu (și subliniez termenul de sacrificiu) pentru a mișca țara înainte. I-am răspuns că aș intra în politică poate chiar în partidul în care el activează însă am condiționat venirea mea de plecarea altora. Sau de retragerea lor din poziții de conducere. Precum vă dați seama dezideratul meu era oarecum utopic și optimist, nimeni nu pleacă din astfel de posturi decât legat cu cătușe și dus cu duba. Și DNA-ul mai are de lucru până să îi adune pe toți…

Însă este nevoie de o generație de politicieni tineri de sacrificiu. Zic de sacrificiu pentru că se vor lupta head-to-head cu berbeci retardați, cu șpăgari încă nedibuiți, cu dinozauri ce nu se mișcă din posturile „de conducere”. Și este o bătălie din care vor ieși șifonați, cu sănătatea distrusă, fără bani și fără prea multe realizări – probabil că numele lor nu va fi menționat niciodată în cărțile de istorie. Dar cineva trebuie să o facă.

Am cunoscut mulți tineri care au intrat în malaxorul politicii și al sectorului public și care au preferat să se reîntoarcă în privat. Pentru simplul motiv că li s-a făcut greață și s-au săturat ca munca lor să nu aibă niciun efect și măsurile lor să nu aibă nicio susținere. Marea majoritate au dat bir cu fugiții și nu pot fi condamnați pentru asta. Câțiva însă au rămas pe metereze și luptă. Este nevoie de mai mulți dintre noi care să fie pe metereze în partide. Și nu vorbesc de copchii ăia de politicieni cărora de mici li se inoculează cum trebuie să fure, cum trebuie să facă scheme complexe pentru a asigura un bun circuit al banilor greu detectabil de către autorități. Vorbesc de proști de ăștia care preferă să doarmă noaptea bine știind că au făcut „the right thing”.

Dar de unde se poate începe? Propun să începem prin a crowdsource-a un program politic. Ca un exemplu – ce ați dori ca un primar să aibă în programul său politic? Ce măsuri ați dori să ia? Gândul mi-a venit citind pe Mediafax cât de potente sunt autoritățile în lupta cu parcagii când soluția este atât de simplă: plata prin SMS a parcării. Funcționează la Oradea, la Timișoara, la Cluj, la Brașov etc. De ce să nu funcționeze și la București?

Iată ce propun eu în programul primarului Bucureștiului (sau a cui va candida la această funcție), în ordine aleatoare:

• Introducerea sistemului de plată prin SMS a parcării în paralel cu angajarea de inspectori care să meargă pe teren să identifice mașinile ce nu au plătit parcarea.
• Introducerea unui sistem de camere „Big Brother” ca în Londra pentru a putea monitoriza întreg orașul, reducând simțitor rata infracțiunilor și a încălcării codului rutier.
• Colectarea datoriilor la impozite și amenzi prin intermediul Justiției.
• Transparența bugetului anual al primăriilor, discuții publice bi-anuale referitor la proiectele derulate de Primăria Capitalei și de Primăriile Sectoarelor.
• Introducerea unui sistem de „performance review” a tututor angajaților din Primării.
• Eficientizarea traficului în oraș prin identificarea și realizarea unor ring-uri de circulație și a unor sensuri giratorii în punctele mari de trafic în oraș.
• Dezvoltarea traficului pre-orășenesc prin intermediul unor investiții europene și a unui suport real pentru transportatori (scutiri de impozite locale etc).
• Crearea unor rute de biciclete între București și principalele localități de lângă București, cât și către principalele atracții turistice din interiorul și din afara Capitalei.
• Dezvoltarea unor rute de biciclete în București între principalele puncte ale orașului.
• „Înverzirea” orașului prin re-amenajarea principalelor parcuri și prin dezvoltarea unor parcuri noi în zonele „industrializate” sau în zonele de birouri ale orașului (Pipera, Timpuri Noi etc).
• Dezvoltarea prin investiții europene ale unor parcări-mamut la principalele puncte de intrare în București (Militari A1, Otopeni DN1, Theodor Pallady A2, Pipera A3 etc) care să permită celor care tranzitează Bucureștiul să își lase mașinile în parcări și să folosească mijloacele de transport în comun.
• Activități pentru pensionarii bucureșteni prin colaborări cu ONG-uri din țară și din străinătate. De prea mult timp bătrânii își trăiesc zilele așteptând să moară fără ca nimeni să îi facă să înțeleagă cât de importanți sunt pentru viața orașului și pentru spiritul Bucureștiului.
• Rezolvarea „problemei” câinilor vagabonzi prin colaborarea cu ONG-uri ce facilitează adopția maidanezilor în țară și în străinătate, soluție care a funcționat în orașe precum Oradea și Târgu Mureș.

Voi ce ați introduce pe un „wish-list” de program electoral? Eu promit că mă asigur că această listă va ajunge pe agenda oamenilor politici din cele mai importante partide din România.