pozaArticolBună ziua. Numele meu este Tudor Galoș și am experiența a peste 800 de prezentări derulate pe parcursul a 12 ani. Sunt autorul unei mici serii de do’s and don’ts și sfaturi despre cum să livrezi cu succes o prezentare. Am participat la cursuri, am citit cărți, am intrat pe scenă, am făcut show, am făcut greșeli (unele grave), am picat, m-am ridicat și am intrat din nou pe scenă. Nu sunt coach dar îmi permit ca pe baza experienței îndelungate să dau sfaturi, sfaturi care nu vin neapărat din cărți.

Am remarcat pe parcursul carierei mele lipsa totală de interes în educație în ceea ce privește presentation skills (aș fi putut spune în română „arta oratoriei” dar sunt niște diferențe între cele două). Cursurile de presentation skills încep de obicei după terminarea ciclului academic, când tânăra speranță intră direct în câmpul plin de bumbac al muncii. Și pentru că presiunea este mare, bugetul de educație mic, cursurile sunt vârâte cu pâlnia și cu presa pe gâtul tânărului corporatist care s-ar putea să priceapă foarte puțin din informația de care se lovește.

Eu am fost unul dintre cei norocoși. Cursul care mi-a schimbat viața a fost cel de „Personal Excellence” de la Gustav Kaeser. Pe atunci GK nu exista în România iar trainer a fost chiar GM-ul GK, Mr. Terry Glover. Cursul te ajuta să faci ceva extrem de important pentru un tânăr: te ajuta să pornești pe calea auto-descoperirii personale. Pe calea auto-cunoașterii, una dintre cele mai dificile pentru că îți este foarte ușor să devii subiectiv. Am învățat să mă plasez în afara sinelui meu, să mă analizez, să mă critic, să îmi dau palme și să îmi găsesc energia de a trece peste bariere imposibile. Când am terminat cursul credeam că gata, sunt guru. După 12 ani pot spune că încă sunt pe acest drum greoi al descoperirii personale. Călătoria este lungă…

Dar să închid paranteza și să revin la introducerea în presentation skills. Presentation skills nu înseamnă rocket science ci foarte mult „common sense”. Șapte ani de acasă plus doisprezece ani de școală ar trebui să te pregătească pentru a deveni un foarte bun speaker. Și totuși prezentările abundă de obosiți, plicticoși și anoști care ard 30-40 minute adormind audiența. Deci, care sunt acele ingrediente „basic” pe care din diverse motive le uităm ca apoi să le redescoperim?

Ascultarea. Omul cât trăiește învață spune un dicton. Ca să înveți trebuie să asculți. Copilul ascultă și creierul său ca un burete absoarbe tot. Pe măsură ce cunoștințele se acumulează tindem să credem că suntem experți și ne închidem creierul și nu mai ascultăm. Asta datorită trufiei de care omul dă dovadă. Omul deștept știe să-și pună trufia și aroganța deoparte și să asculte. Să audă, să memoreze, să învețe și să aplice ca apoi din nou să asculte. Ca să asculte omul trebuie să tacă. Tăcerea este o virtute și o calitate de care noi oamenii nu prea mai știm să beneficiem. Cu toții avem păreri când majoritatea ar trebui să tăcem și să ascultăm. Ascultând înveți să separi informațiile cheie de tumult. Ascultând începi să te auzi pe tine, să te înveți, să îți controlezi gândurile și să îți descoperi mai bine calitățile și defectele. Un prezentator bun își ascultă audiența. Stă în spate cât timp prezentatorii de dinaintea lui vorbesc și se uită atent în ce punct ajunge audiența. O cunoaște mai bine: cine sunt indivizii care o compun, cu ce se ocupă, care sunt cei atenți, care sunt cei plictisiți, care sunt cei aroganți? Pentru a-și defini o strategie de prezentare prezentatorul trebuie în primul rând să stea să asculte…

Comunicativitatea. Omul este un animal social. Este motivul pentru care el trăiește în triburi, sate, comune, cartiere, orașe. Este motivul pentru care omul de unul singur cu greu poate supraviețui. Omul negociază schimburi cu alți oameni, are nevoie de interacțiune pentru a obține lucrurile de care are nevoie și pentru a vinde lucrurile de care nu are imediată nevoie. Are nevoie de interacțiune pentru perpetua specia. Comunică cu ai săi copii pentru a le da elementele de bază în educație pentru a-i pregăti pentru viața în comunitate. Oferă sprijin comunității și primește sprijin de la comunitate. Comunicativitatea este ceva cu care ne naștem dar este un skill pe care trebuie să îl întreținem prin… comunicare. Părinții trebuie să asigure copiilor un mediu în care aceștia să interacționeze cu comunitatea și să învețe să vorbească pentru a obține lucruri și pentru a da comunității lucrurile de care aceasta are nevoie. Prezentatorul construiește pe acest skill de bază, comunicând cu audiența ca și cum ar fi din același „trib” cu el. Și-i familiarizează, intră în lumea lor și sfârșește prin a-i aduce în lumea lui.

Cititul. Chestia aia cu lectura obligatorie pe care elevii o urăsc este un pilon foarte important în arta prezentării. Doar citind înveți despre puterea metaforelor, a comparațiilor, a epitetelor. Doar citind înveți expresii și citate pe care apoi le poți relua cu impact. Am să dau ca exemplu introducerea în Richard al III-lea de Shakespeare:

Now is the winter of our discontent
Made glorious summer by this son of York;
And all the clouds that low’r’d upon our house
In the deep bosom of the ocean buried.

Atât de mult simbolism se regăsește în aceste versuri ce pornesc una dintre cele mai geniale lucrări ale lui Shakespeare! Dar să vedem primele două fraze explicate:

 

Autorul și-a ales cu grijă un număr de 14 cuvinte pentru a picta un tablou, un context. În prezentări speaker-ul are un timp foarte limitat – 20-30 minute – la dispoziție pentru a duce audiența de la un punct A la un punct B. Pentru asta are nevoie să își aleagă cuvintele cu mare grijă. Pentru asta are nevoie de un vocabular de expresii. Vocabular care se poate obține doar din citit.

Scrisul și gramatica. Mi se pare că școala românească acordă cu mult prea puțină importanță scrisului, și anume scrisului independent de eseuri și compuneri. În toate testele importante eseul este critic deoarece demonstrează două lucruri: creativitate și cunoaștere. Mai demonstrează disciplină, control și planificare. Scrisul este un alt pilon de bază în presentation skills deoarece stă la baza story-telling-ului. La creionarea prin cuvinte a poveștii. Mulți părinți fac greșeala să nu insiste pe dezvoltarea acestui skill la copii zicând că odrasla lor este bună la fizică și matematică deci trebuie să aibă capabilități bune de deducție și memorare. Uriașă greșeala! Știți că de exemplu Peter Higgs, celebrul fizician, a avut lucrarea sa de descriere a mecanismului Higgs refuzată inițial de către cei de la Physics Letters? Oare cât de mult a contat storytelling-ul? Similar în matematică redactarea rezolvării unei probleme este critică în notarea sa corectă. Am avut colegi la olimpiadă ba chiar și la bacalaureat ce nu au luat nota dorită chiar dacă găsiseră rezolvarea problemei pentru că nu fuseseră coerenți în exprimare. Trebuie să fim coerenți și corecți gramatical când redactăm un eseu, o compunere, o lucrare, o cerere, o problemă, un mail. Cum putem găsi frazele care stau la baza poveștii dacă noi nu știm să scriem bine și nu avem experiență în așa ceva?

Retorica și dicția. Ok, asta este o chestiune mai de soft skills dar vă asigur că se învață încă din primii ani de școală. Mai precis la grădiniță, odată cu „Cățeluș cu părul creț”. Veți vedea că educatoarea ajută copiii să rostească „cățeluș cu părul creț” cu o anume intonație și dicție astfel încât versurile conduc cumva natural spre concluzia „și l-am prins cu rața-n gură”. Dacă pui un program de vorbit să rostească poezia vă asigur că omleta ieșită nu are niciun gust. Cu toate acestea părinții nu monitorizează absolut deloc ce poezii învață odraslele lor dar mai ales cum le reproduc. Profesori prăfuiți dau note de 10 unor elevi ce reproduc mecanic toate strofele din Luceafărul în loc să noteze și intonația ce ar demonstra cu adevărat o înțelegere și nu doar o memorare a versurilor. Retorica nu se învață deloc în școală din păcate ca și materie de sine stătătoare. Se învață la diversele cursuri de actorie (de aceea și mulți traineri de public speaking sunt actori sau oameni de televiziune – chestie care are și bune și rele). Însă dacă părinții au grijă ca odraslele lor odată ce învață citate și versuri să le rostească cu intonația care trebuie se vor asigura că aceștia au o șansă să țină o prezentare, un discurs, UN INTERVIU așa cum trebuie (interviul ESTE o prezentare).

Am scris acest articol pentru a ilustra faptul că pentru a deveni un bun prezentator un individ trebuie să aibă câteva noțiuni de bază. Voi ce citiți acest articol și aveți copii puteți să îi ajutați asigurându-vă că aceste noțiuni de bază sunt însușite. Odată ce vor crește vor trece prin cursuri, prin examene, prin certificări. Dar fără aceste noțiuni de bază niciun trainer nu poate modela de la zero.

3 Comments

  1. Din nou se observa obsesia romanasului pentru folosirea cuvintelor in engleza. Tu incerci sa ne inveti cum sa vorbim, dar nu te poti abtine sa iti arati vastele cunostiinte din limba lui Shakespeare ( ca tot l-ai citat gresit – sun*) . Cum sa va ia cineva in serios? Sunteti un pic penibil.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment